Când ne-am întâlnit, ştiai atât de
multe despre mine... .
Îţi sorbeam cuvintele din gură,
şi-am crezut fiecare vorbă ce ai rostit.
Şi m-am îndrăgostit de un om
deștept, independent, înțelegător, bun cunoscător al naturii
umane, sincer, deschis, iubitor, descurcăreț, veșnic deschis
noilor învățăminte, organizat, ordonat, etc.
M-am speriat de cât eram de
asemănători. Chiar am avut dubiul că suntem gemeni... şi am fugit
crezând că nu sunt preparată pentru o iubire ce putea să fie pentru totdeauna... .
Am stat departe mult timp, dar n-am
reuşit să mi te scot din minte.
Erai mai mult decât aş fi putut visa
vreodată şi am simţit că sunt injustă cu mine... cu tine.
Iubirea între două persoane care
se aseamănă atât de mult este extrem de rară.
Şi timid te-am căutat.
Mi-ai destăinuit că şi tu visai la
mine, dar ai vrut să respecţi voinţa mea.
Şi te-am iubit şi mai mult. M-am
aruncat în vâlvătaia iubirii, fără să am cea mai mică
bănuială, frică... .
Dar m-am lovit de un zid de ciment
armat. Chiar din primele zile mi-ai arătat o altă persoană,
complet în opoziţie cu aceea pe care cu atâta patimă ai descris.
Am crezut c-am înnebunit... atât de
mare a fost şocul.
Dar te iubeam mai mult decât orice.
Simţeam că mă iubeşti la fel şi te-am rugat, te-am implorat şi
apoi AM îndrăznit să pretind să fii cum te-ai descris.
Îţi spusesem cu claritate că
niciodată nu aş putea să am o relaţie decentă cu un om ca toţi
oamenii.
Însă tu nu m-ai auzit, sau nu ai dat
nicio importanţă dorinţelor/cunoştinţelor mele.
Întâi ai încercat să-ţi justifici
dependenţele cu scuze absurde:
--- „Ce dacă joc pe
calculator/mobil, o fac ca să mă relaxez şi numai până câştig!
Toţi prietenii mei joacă! Părinţii mi-au dăruit primul calculator şi m-au învăţat să joc. Nu au văzut niciodată o
problemă în asta. Ce vrei? Eşti absurdă. NU VREI să înţelegi!”
--- „Cu ce te deranjează pe tine
că ai miei fac totul pt mine. Că stau la dipoziţia mea zi şi noapte?
Aşa fac toţi vecinii. Mă iubesc , este natural. Aşa se face-n
lumea mea...”
--- „Ce dacă văd defectele
altora şi judec, aşa fac şi ei? Ce este greşit în asta?!”
Eşti arogant, lăudăros, imatur, complet dependent de ai tăi,
incapabil să-ţi găseşti o pereche de şosete în casa-n care
locuieşti SINGUR, deloc deschis învăţămintelor, încăpăţânat,
irascibil.
Exact opusul a
cum te-ai descris .
--- Cum ai putut
să mă minţi în halul acesta? De ce , ce ţi-am făcut??!
Şi-atunci
m-ai acuzat că nu te văd prin ochii tăi, al părinţilor, al vecinilor, rudelor, colegilor. Că sunt absurdă. Că nu înţeleg... .
Şi m-am simţit
atât de umilită, îndurerată, folosită, minţită, luată de
proastă, jucată pe degete... .
Am vărsat infinite lacrimi amare.
Dar
TE IUBEAM cu atâta disperare.
Eram pierdută... Am încercat să-ţi vorbesc, să te fac să
înţelegi că nu pot accepta aşa ceva.
--- Nu mă pot resemna să-ţi accept toate lipsurile cu surâsul pe buze, cum au făcut ai tăi toată viaţa lor. Eu ştiu ce vreau, ştiu ce pot, ştiu ce am de oferit, ştiu CE MERIT!
--- Nu mă pot resemna să-ţi accept toate lipsurile cu surâsul pe buze, cum au făcut ai tăi toată viaţa lor. Eu ştiu ce vreau, ştiu ce pot, ştiu ce am de oferit, ştiu CE MERIT!
Te-am
implorat să înveţi să fii mai deschis, mai onest cu tine însuţi.
Dar
n-ai făcut-o.
Şi am
plecat . M-ai ajutat să-mi fac valiza, ba chiar m-ai condus acasă, luându-mi cu ciudă cheia ce-mi dădusei cu atâta bucurie... Dar n-am putut să stau departe, m-am întors cu botul pe labe, ca un câine vinovat.
Şi
te-ai simţit irezistibil, un zeu.
O zi m-ai făcut să mă simt iubită. A doua zi ai început să fii
acela pe care l-a plăsmuit lumea în care trăieşte.
Te-am
implorat din nou să mă ajuţi, să mă laşi să te-nvăţ, dacă nu ştii
cum se comportă oamenii.
Dar
ai refuzat categoric:
---
„Cine eşti tu să mă
judeci ? Sunt mai bun decât alţii. De ce nu vrei să vezi?! Ştiu destule, nu am nevoie să învăţ nimic.”
---
Nu am zis că nu eşti
mai buni decât mulţi, dar nu eşti bun pentru mine. Nu eşti cum
te-ai descris! Nu ştii nimic despre o relaţie, despre femei, despre natura umană. TE ROG. Permite-mi să te-nvăţ! Pentru tine, pentru mine. Din respect pentru iubire . Dacă mă iubeşti, o vei face.
Ai refuzat cu extremă aroganţă şi prezumţie.
N-am putut să suport şi
am plecat din nou .
Atât am aşteptat... m-am întors încrezătoare simţindu-mă recunoscătoare şi iubită.
Din nou, o seară ai fost omul ce mi-ai descris. A doua zi te-ai întors să fii
cum te-au plăsmuit părinţii tăi, societatea, vecinii, prietenii. Nu te-ai străduit DELOC.
Şi
iar am plecat .... de câte ori ?!
Amândoi
epuizaţi, dar amândoi fermi pe poziţii.
Însă
eu ... eu am cerut să fii omul MINUNAT pe care l-ai
descris. Acela care era
conştient de calităţile mele, acela care preţuia înclinaţiile
mele şi le susţinea.
--- „Părinţii
mă iubesc şi mă preţuiesc pentru ceea ce sunt. Colegii mă respectă, prietenii mă admiră... De ce nu poţi să
o faci şi tu?”
Tu ai avut totul pe tavă, eu am muncit zi şi noapte pentru fiecare lucru ce am.
Habar nu ai pe ce lume trăieşti, ce-nseamnă suferinţa, sacrificiul, umanitatea, IUBIREA! Tu nu ştii să dai, ştii doar să primeşti!
Şi ştii ce m-a condus aproape-n pragul nebuniei: nu faptul că nu ştii cine eşti, dar CĂ NU VREI SĂ ŞTII! Îţi ajunge părerea părinţilor niciodată imparţiali, obiectivi. Părerea prietenilor oportunişti, părerea fetelor disperate. Părerea unei persoane care a învăţat zeci de ani să fie realistă, nu are nicio valoare pt tine.
Cât timp ai tăi îţi vor sta la dispoziţie, niciodată nu vei fi conştient de adevărata ta valoare. Însă nimic nu durează o eternitate. odată şi-odată te vei trezi la realitate, însă va fi PREA târziu. Vei fi irosit întreaga viaţă crezând în minciuni spuse din iubire.
A trebuit să ajung la singura concluzie posibilă şi ţi-am zis deznădăjduită:
Dacă
trebuie să mă resemnez, mă resemnez să trăiesc FĂRĂ tine.
Te rog, daca ai apreciat, poti lasa un semn (like, share, comment), sau te astept pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Eu merit, Gusturile nu se discuta. Iar daca citesti in engleza , arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn. Te astept cu mult drag.
Multumesc, om cu suflet.
4 Comentarii
interesanta relatarea,astept continuarea,
RăspundețiȘtergere:) Merci.
Ștergerefoarte frumos, inteleg cava avea o continuare
RăspundețiȘtergereEste posibil. Mulţumesc tare mult.
ȘtergereTe invit la terapia sufletului: dacă durerea te copleșește, nu ezita să o împărtășești.
Aici, vocea ta contează și sentimentele tale sunt importante.
Nu voi permite nimănui să te judece, de aceea toate comentariile sunt moderate de mine, Cristina Gherghel, autoarea acestui blog.
Respectul este legea oamenilor buni.
Spunându-ți povestea, îți eliberezi spiritul.
Cuvintele tale pot aduce lumină în viața altora.