Blestemul mamei: Abuz sau manifestare a tulburărilor de personalitate?

Blestemul este o formă de abuz verbal și emoțional, în care o mamă își exprimă dezamăgirea, furia sau disprețul față de propriul copil. 

Aceste cuvinte pot răni profund și pot afecta încrederea în sine, stima de sine și sănătatea mentală a copilului. 

Este esențial să se conștientizeze impactul negativ al acestor acțiuni și să se ofere sprijin celor care au fost afectați. 

Am abordat tema blestemelor de mamă pe acest blog și lucrez la mai multe cărți (inclusiv romane) care analizează acest comportament cu impactul său catastrofic asupra copiilor, care devin victimele acestor manifestări abnormale. 

Dacă ai avut ocazia să citești comentariile la această postare (apasă pe https://povesteaisabellei.blogspot.com/2013/06/blesteme-de-mama.html), cu siguranță ai observat cât de dăunătoare pot fi blestemele de mamă. Ele au consecințe devastatoare asupra copiilor și marchează profund psihicul acestora pentru eternitate. 

Educația poate contribui la schimbarea mentalităților și la prevenirea acestui tip de abuz, dacă mamele care fac asta au capacitatea să înțeleagă că blestemele nu sunt „doar” cuvinte. 

Înțelegerea motivelor pentru care o mamă ar putea blestema propriul său copil este un aspect dificil. În unele situații, acest comportament poate fi considerat un simptom al unor afecțiuni psihologice complexe, cum ar fi tulburările de personalitate narcisică, histrionică sau borderline (ori comorbidități).

Mamele care suferă de tulburare de personalitate narcisică pot avea comportamente și trăsături specifice care pot afecta copiii lor în diferite moduri. 

Aceste comportamente includ, dar nu se rezumă la: 

• Absența empatiei: Mamele narcisiste sunt lipsite de empatie, de aceea au dificultăți în a recunoaște și a răspunde la nevoile emoționale ale copiilor lor. Ele pot fi preocupate în primul rând de propria lor imagine și satisfacție personală.
• Competiție nesănătoasă: Ele pot trata copiii lor ca pe niște extensii ale lor în loc de indivizi separați, și pot fi competitive cu ei, încercând să îi întreacă sau să le submineze succesul pentru a-și menține propria imagine de superioritate.
• Manipulare și control: Mamele narcisiste fac uz și abuz de manipulare și control pentru a-și menține puterea asupra copiilor lor. Deseori folosesc vinovăția, critica sau alte tactici pentru a obține ceea ce își doresc de la copiii lor și pentru a-i menține sub control.
• Exploatare emoțională: Ele pot exploata emoțional copiii lor, folosindu-i pentru a-și satisface propriile nevoi emoționale sau pentru a-și menține propria imagine. Acest lucru poate include cerințe nerezonabile de atenție sau aprobare constantă.
• Schimbări de dispoziție și comportament imprevizibil: Mamele narcisiste pot avea schimbări bruște de dispoziție și comportament imprevizibil, ceea ce poate crea un mediu instabil și tensionat pentru copiii lor.

Mamele care suferă de tulburare de personalitate histrionică au comportamente și caracteristici specifice în interacțiunile lor cu copiii lor. 

Acestea includ:

• Căutarea atenției excesive: Mamele histrionice caută în mod excesiv atenția și aprobarea altora, inclusiv a copiilor lor. Ele exagerează emoțiile, cu scopul de a stârni reacții puternice din partea celor din jur pentru a se simți validate și apreciate.
• Comportament (melo)dramatic: Ca mai înainte, ele exagerează și amplifică situațiile pentru a atrage atenția asupra lor. Acest comportament poate fi copleșitor pentru copiii lor și poate crea un mediu instabil și tensionat.
• Implicare emoțională exagerată: Mamele histrionice pot avea tendința de a se implica emoțional în exces în viața copiilor lor, iar această implicare poate fi greu de suportat de aceștia. Ele au dificultăți în a menține limite sănătoase în relația cu copiii lor și pot încerca să controleze sau să manipuleze în mod subtil situațiile pentru a-și satisface propriile nevoi emoționale.
• Comportament superficial: Ele pot avea tendința de a prioritiza aspectul fizic și imaginea socială în fața altor aspecte ale vieții lor și ale copiilor lor. Acest lucru poate duce la neglijarea nevoilor emoționale și psihologice ale copiilor și la un nivel scăzut de intimitate și conexiune emoțională în relația cu aceștia.
• Instabilitate emoțională: Mamele histrionice pot fi predispuse la schimbări bruște de dispoziție și la reacții emoționale intense, ceea ce poate crea un mediu imprevizibil și tensionat pentru copiii lor.

Aceste comportamente pot afecta dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor, putând contribui la apariția unor probleme precum anxietatea, depresia sau tulburările de atașament.

Este important ca acești copii să primească sprijin și intervenție adecvată pentru a-și gestiona experiențele și pentru a-și construi o identitate sănătoasă și încrederea în sine.

Mamele care suferă de tulburare de personalitate borderline (TPB) pot avea un impact semnificativ asupra copiilor lor din cauza comportamentului lor imprevizibil și intens. 

Iată cum se pot manifesta și comporta aceste mame în relația cu copiii lor:

• Instabilitate emoțională: Mamele cu TPB au schimbări bruște de dispoziție și reacții emoționale intense, ceea ce creează un mediu imprevizibil și stresant pentru copiii lor. Ei pot avea dificultăți în a înțelege și a face față acestor schimbări de comportament. 
• Relații intense și instabile: Mamele cu TPB au relații intense și instabile cu copiii lor, caracterizate de alternanța între idealizare și devalorizare. Ele pot trece rapid de la a-i iubi și admira pe copiii lor la a-i critica sau respinge brusc, ceea ce poate crea confuzie și insecuritate pentru aceștia.
• Teamă de abandon și anxietate legată de separare: Mamele cu TPB au o frică intensă de abandon și pot manifesta anxietate excesivă în legătură cu separarea de copiii lor. Acest lucru poate duce la comportamente de control exagerat sau la dependență emoțională, ceea ce poate afecta independența și dezvoltarea sănătoasă a copiilor lor. 
• Impulsivitate și comportament riscant: Mamele cu TPB au tendința de a fi impulsive și de a se angaja în comportamente riscante sau autodistructive, ceea ce poate pune în pericol siguranța și bunăstarea copiilor lor.
• Reacții extreme la stres: Ele au dificultăți în gestionarea stresului și pot reacționa disproporționat în situații tensionate sau conflictuale, ceea ce poate crea un mediu nesigur și tensionat pentru copiii lor. 

Sunt sigură că ai notat că aceste tulburări par să aibă simptome similare. Bolile sunt diferite, dar simptomele se pot împrumuta și suprapune. 

În unele cazuri, o persoană poate suferi de mai multe tulburări de personalitate în același timp și pot trece de la o tulburare la alta. 

În plus, un individ narcisic (în mod particular), are perioade sau situații în care se comportă ca un borderline, histrionic și chiar ca un psihopat. Ori toate împreună în același timp. 

Extrem de greu de diagnosticat.  

Pe scurt. 

Tulburările de personalitate narcisistă, borderline și histrionică sunt încadrate în categoria tulburărilor de personalitate de tip B (cluster B) conform Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM-5), fiind caracterizate prin comportamente dramatice, eratice sau emoționale. Cu toate acestea, fiecare tulburare are trăsături specifice care le disting. 

• Tulburarea de personalitate narcisistă se evidențiază prin manifestarea unor sentimente exagerate de importanță de sine, o nevoie excesivă de admirație și o lipsă de empatie față de alții. Persoanele afectate pot găsi dificultăți în a primi critici și pot fi percepute ca fiind arogante sau pretențioase.

• Tulburarea de personalitate borderline este caracterizată de relații instabile cu alte persoane, o identitate fluctuantă și emoții volatile. Indivizii afectați pot avea dificultăți în reglarea emoțiilor, ceea ce poate conduce la comportamente impulsive sau auto-vătămătoare.

• Tulburarea de personalitate histrionică se caracterizează prin comportamente dramatice, excesive emoționale sau căutarea constantă a atenției. Persoanele afectate pot fi percepute ca fiind teatrale sau exagerate în manifestările lor comportamentale. 

Tulburările de personalitate ale mamelor, cum ar fi narcisismul, tulburarea histrionică și tulburarea de personalitate borderline cu comorbidități (adică prezența mai multor tulburări sau simptome car aparțin altor boli mintale), pot avea consecințe serioase asupra copiilor lor, inclusiv dezvoltarea narcisismului și a sindromului sau tulburării de stres post-traumatic complex (TSPT-C) la copii. 

Trebuie să subliniez și faptul că o mamă, care se află în conflict constant cu tatăl, ar putea să fi dobândit, fără intenție, trăsături narcisiste. Alternativ, ea ar putea suferi de codependență și sindrom post-traumatic complex, ca rezultat al comportamentului inadecvat al soțului. Din cauza aceasta ea ar putea să nu realizeze că a dori răul copilului și a-l blestema este inacceptabil.  

Într-un astfel de context, mama ar putea să blesteme din cauza frustrării și a furiei acumulate, care pot fi rezultatul abuzului sau neglijării pe care le-a suferit. Ea poate să nu își dea seama că aceste acțiuni pot avea un impact negativ asupra copilului. În plus, dacă mama a fost ea însăși victima unui comportament abuziv în trecut, ea ar putea să repete aceste comportamente, fără să își dea seama de gravitatea lor.

Din păcate, indiferent dacă vorbim despre boli mintale, tulburări de personalitate sau consecințe ale abuzului suferit de mame, atunci când acestea sunt prezente constant în familie, dezvoltarea copiilor are extrem de mult de suferit. 

 

Narcisismul la copii:

• Copiii care cresc într-un mediu în care mama este narcisistă, histrionică, borderline + pot absorbi și internaliza toate aceste modele de comportament.
• Ei pot învăța că valoarea lor este legată de performanțele lor sau de capacitatea lor de a satisface nevoile părintelui afectat de aceste tulburări, ceea ce poate duce la dezvoltarea narcisismului în rândul copiilor.
• Acești copii pot prezenta și ei trăsături narcisiste, cum ar fi lipsa de empatie, nevoia de atenție excesivă sau exploatarea altora pentru propriul lor beneficiu. 

TSPT-C la copii:

Copiii care cresc într-un mediu caracterizat de instabilitate emoțională, conflicte interpersonale intense (certuri, abuzuri fizice etc.) și traume repetate pot dezvolta TSPT-C.

Experiențele traumelor și stresului cronice pot afecta dezvoltarea creierului și pot crea un răspuns de luptă sau fugă persistent în copii, chiar și după ce pericolul a trecut.

„Răspunsul de luptă sau fugă” este un mecanism fiziologic de reacție la stres care pregătește organismul să facă față unei amenințări iminente. Atunci când suntem expuși la un pericol sau la o situație stresantă, sistemul nostru nervos activă răspunsul de luptă sau fugă, care implică eliberarea de hormoni de stres precum adrenalina și cortizolul. Acești hormoni cresc ritmul cardiac, măresc tensiunea arterială și intensifică fluxul de sânge către mușchi, pregătind organismul să se lupte cu pericolul sau să fugă de el.

În cazul copiilor expuși la traume și stresuri cronice, cum ar fi cei cu Tulburare de Stres Post-Traumatic Complex (TSPT-C), acest răspuns de luptă sau fugă poate deveni persistent și excesiv. Acești copii pot dezvolta o sensibilitate crescută la stres și pot răspunde la stimuli care nu sunt amenințări reale ca și cum ar fi. De exemplu, pot fi hipervigilenți, adică excesiv de atenți la orice semn de pericol, chiar și atunci când mediul lor nu prezintă un risc imediat, reexperimentarea traumei și evitarea anumitor stimuli care le amintesc de traumă.

Este important să se acorde atenție acestor aspecte și să se ofere sprijin adecvat copiilor care cresc într-un mediu caracterizat de tulburări de personalitate în rândul părinților lor. Consilierea și terapia individuală sau familială pot fi esențiale pentru a ajuta acești copii să-și gestioneze experiențele și să-și construiască abilități de adaptare și reziliență. De asemenea, intervenția timpurie poate preveni sau minimiza impactul pe termen lung al acestor tulburări asupra copiilor.

Tratamentul

Deși se spune și se vrea să se creadă altfel, tulburarea de personalitate narcisică nu are vindecare.

O persoană narcisică (de orice sex) nu are capacitatea să înțeleagă că ceva este în neregulă cu ea. Aceste persoane trăiesc într-o lume fantastică – fără să știe – au mintea rămasă în copilărie (când poate apărea această tulburare patologică), se cred superioare, atotștiutoare, omnipotente și cred că li se cuvine orice, inclusiv supunere totală din partea copiilor și partenerilor (soți, soții etc.) lor. 

Diagnosticarea tulburării de personalitate narcisică este extrem de dificilă, deoarece narcisiștii sunt extrem de manipulatori și rețin informații importante. 

Despre toate acestea scriu în detaliu pe alte bloguri și în cărți: 

• https://tulburareadepersonalitatenarcisica.blogspot.com 
• https://utopiaumanitatii.blogspot.com 
• https://ceestiaziaidecisieri.blogspot.com 

Totuși, în cazul în care aceste persoane cu TPN și TPH ajung printr-un miracol la doctori calificați în psihiatrie sau psihologie care sunt specializați în narcisism și comorbidități cum ar fi personalitatea histrionică, acestea pot încerca psihoterapia (terapia vorbită) și terapia dialectică comportamentală pentru persoane cu borderline (cu instinct suicid). 

Medicamentele pot fi adăugate la tratament pentru a gestiona alte afecțiuni psihologice, cum ar fi depresia sau anxietatea. 

Din nefericire, aceste tulburări sunt multifacetate și necesită tratament pe termen lung (ani și chiar decenii) și la mame și la copii, care pot să crească fără să știe că suferă de TPN, TSPT-C etc. 

Cunosc foarte multe persoane care suferă de tulburarea de stres post-traumatic complex din cauza mediului în care au crescut fără să bănuiască de ce plâng permanent și nu mai au speranță (printre altele). Acest lucru mă întristează profund. 

Ca adulți, au relații problematice. Și dacă unul dintre parteneri este narcisist, nu se va ajunge niciodată la un compromis. Căsătoriile se destramă, copiii sunt trimiși de la Ana la Caiafa... 

Pentru că suferința cronică excesivă întărește sufletele celor abuzați, aceștia se transformă în opresori la rândul lor și lumea se golește de umanitate. 

Uită-te în jur, este înspăimântător. 

Părinții narcisiști, borderline, histrionici (+) fac copii narcisiști, codependenți, borderline etc. Este un cerc vicios.

Codependența este o stare psihologică în care un om se simte legat emoțional de celălalt și își pune nevoile și dorințele în plan secundar în favoarea celuilalt. În acest context, codependența poate apărea atunci când copiii cresc într-un mediu în care părinții își pun propriile nevoi înaintea celor ale copiilor. Acești copii pot învăța să își suprime propriile nevoi și să devină „codependenți,” adică să devină dependenți de aprobarea și acceptarea părinților lor.

Codependenții ajung să susțină comportamentele nesănătoase ale părinților lor, cum ar fi  abuzul sau neglijarea, în încercarea de a obține iubire și acceptare. 

De exemplu, un copil care crește cu un părinte narcisist poate învăța că singurul mod de a primi iubire este să îndeplinească nevoile și dorințele părintelui, chiar dacă aceasta înseamnă să își ignore  necesitățile personale.

Este vital să recunoaștem și să abordăm timpuriu tiparele de codependență pentru a preveni problemele de sănătate mintală și pentru a dezvolta relații echilibrate și satisfăcătoare și cu persoanele externe familiei. 

Nota bene

Sindromul de stres sau tulburarea de stres post-traumatic complex (TSPT-C) provine de la tulburarea de stres post-traumatic (TSPT). Cu toate acestea, Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale – Mintale în română – (DSM-5) nu recunoaște TSPT-C ca o afecțiune separată, ci mai degrabă ca o extensie a TSPT. 

Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale, acronimul fiind MDCS-TM.
În engleză se numește Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, pe scurt DSM.
Acest manual este cel mai popular sistem de diagnostic pentru tulburările mentale în Statele Unite, fiind folosit pentru clasificarea tulburărilor mintale, utilizând un limbaj comun și criterii standard.

În Europa și în alte părți ale lumii, se utilizează mai des Clasificarea Internațională a Bolilor (CIB în română și ICD în engleză), care are un domeniu de aplicare mai larg, acoperind sănătatea generală.

Personal, studiez aceste boli și tulburări în engleză, citind articole și cărți academice scrise de americani, de aceea fac referință la DSM și nu la CIB. Sper ca acest lucru să nu te afecteze în niciun fel. 

Este greu de crezut că o boală mintală (ori tulburare de personalitate) poate împiedica instinctul matern de îngrijire, protecție și iubire necondiționată să iasă la iveală, dar, din nefericire, acest fenomen este des întâlnit în societatea actuală. 

Mintea fracturată transformă oamenii în monștri. 

Când mama te blestemă și pare să te urască, cu ce curaj poți înfrunta lumea? 

În numele umanității, aș dori să subliniez că persoanele care suferă de tulburări grave de personalitate și boli mintale, inclusiv persoanele narcisice, trec printr-o suferință extraordinară, atât fizică, cât și psihică, în ciuda aparenței că se iubesc excesiv. Aceste persoane, din cauza incapacității lor de a înțelege că ceea ce fac este manipulare, exploatare și abuz, perpetuează un cerc vicios de suferință pentru ele și pentru cei din jurul lor. 

Dar și mai important este faptul că și ele au fost abuzate (inclusiv în copilărie, poate de părinții lor) într-un fel sau altul dacă au ajuns să dezvolte aceste tulburări. 

Deoarece suntem persoane rezonabile, ceea ce putem face noi este să acceptăm faptul că au dificultăți în a recunoaște impactul negativ al acțiunilor lor asupra altora. 

Chiar și în aceste situații, este crucial să recunoaștem că abuzul asupra victimelor (în acest caz specific, copiii) este real și are consecințe catastrofale pe termen lung. 

Persoanele care suferă de tulburări grave de personalitate și boli mintale provoacă suferință extremă celor din jurul lor, iar impactul acestui abuz poate fi ireparabil. 

Este important să nu minimalizăm sau să negăm suferința victimelor. Fiecare durere este validă și unică.

Educația, sprijinul și conștientizarea pot contribui la prevenirea și gestionarea acestor situații dificile.

În acest scop, în afara cărților, am început să lucrez și la un canal de YouTube pe care voi posta diferite materiale pe tema narcisismului și altor tulburări de personalitate. 

Bănuiești că mama, tatăl, sora, fratele, soțul, soția etc. suferă de una sau mai multe boli mintale și te întrebi cum să-i ajuți, deoarece îi iubești și simți că este datoria ta morală? 

Cu durere nemărginită în suflet îți spun că singura persoană pe care poți să o ajuți în aceste cazuri ești tu. 

Nu este în puterile tale să le faci viața mai ușoară. Nu ești pregătit/ă profesional și chiar dacă ai fi, nevoile lor exagerate continue te-ar distruge oricum. Ar trebui să fii de fier forjat. Un robot. 

Dar ești om așa că pleacă cât mai departe. Salvează-te. „No contact,” spun englezii. 

Trebuie să dispari de pe radar, altfel îți vor suge viața din tine și îți vor distruge complet viitorul. 

Dacă preferi să asculți, în loc să citești despre narcisim, înscrie-te la noul canal de YouTube

Disclaimer medical

Vă rog să rețineți că nu sunt doctor în psihiatrie sau psihologie.

Toate informațiile pe care le ofer sunt rezultatul unei experiențe extinse, acumulate de-a lungul vieții mele prin studii autodidacte și interacțiunea directă cu persoanele afectate de narcisism și diverse maladii mintale, precum tulburarea de personalitate borderline, histrionică, dependentă, antisocială, paranoidă și schizotipală, inclusiv comorbidități, de exemplu dark triad, dark tetrad etc.

Cunoștințele mele în identificarea și înțelegerea codependenței, a tulburării de stres post-traumatic complex (TSPT-C), depresiei, fobiilor, anxietăți și a diferitelor tactici de manipulare, în special a machiavelismului, gaslightingului, proiectării, controlului și a triangulării, sunt extrem de vaste în urma practicii îndelungate.

Mesajele și noțiunile prezentate în acest blog sunt destinate exclusiv scopurilor educaționale și informative și nu ar trebui să înlocuiască sfaturile sau tratamentul oferit de cadre medicale sau psihoterapeuți calificați.

Recomand consultarea unui profesionist pentru evaluare și terapie adecvată pentru toate problemele de sănătate mintală și fizică pe care le întâmpinați.

Fiecare decizie luată pe baza conținutului furnizat în acest blog este pe deplina responsabilitate a cititorului. Autorul și editorul acestui blog declină orice responsabilitate pentru eventualele consecințe sau prejudicii rezultate din utilizarea sau interpretarea informațiilor oferite. 

🫂

Te invit la terapia sufletului: dacă durerea te copleșește, nu ezita să o împărtășești.
Aici, vocea ta contează și sentimentele tale sunt importante.
Nu voi permite nimănui să te judece, de aceea toate comentariile sunt moderate de mine, autoarea acestui blog, Cristina Gherghel. 
Respectul este legea oamenilor buni.
Spunându-ți povestea, îți eliberezi spiritul. 
Cuvintele tale pot aduce lumină în viața altora.