Blesteme de mamă

Imparte Dragoste si Dragoste vei Primi:

Mama începe să plângă, să bocească de fapt. Este expertă în materie. Boceşte pe cuvinte într-un fel în care-i sfâșie inima Isabellei.
--- „Mamăăăăăăă, de ce m-ai lăsat singurică, mamă. Nimeni nu mă crede, nimeni nu mă iubeşte. Copiii nu mă ascultă, mă judecă. N-am avut niciun noroc. M-am născut doar la chin şi suferinţă. Mi-au luat toate drepturile. Vino şi mă ia şi pe mine...”
Isabella începe să plângă şi ea, cu sughiţuri. Nu ştie cum să-şi îmbuneze mama. Ştie că suferă teribil, altfel nu ar plânge aşa. Se simte cumplit de vinovată şi îndurerată pentru că ea a declanșat reacţia asta.
--- „Cine m-a pus să-i zic să nu mai creadă tot ce zic prietenele ei?! Ce proastă sunt. Doar ştiu cum face, de fiecare dată când deschid gura.
Deodată mama se trânteşte la pământ şi-ncepe să blesteme:
--- „Să dea Dumnezeu şi Maica Domnului, până n-ai avea toate bolile mele, să te doară inima, să nu poţi să munceşti şi să nu te creadă nimeni, sufletul din gură să nu-ţi iasă... .”
Isabella o priveşte îngrozită, nu-i vină să creadă că propria ei mamă îi poate dori răul cu atâta înverșunare.
--- „Mamă, dar ce-am făcut atât de cumplit?” Dar mama continuă să facă mătănii, sărutând pământul:
--- „Până n-ai avea un bărbat ca al meu... şi să-ţi dea Dumnezeu un copil ca tine, să vezi şi tu ce-nseamnă să fii mamă...”
Isabella răspunde cu profundă tristeţe:
--- „Dacă aş avea un copil ca mine, m-aș considera cea mai norocoasă mamă din lume.”

Nu este prima dată când mama ei o blestemă. De când îşi poate aminti (7 luni şi ceva - prima amintire) a asistat zilnic la astfel de scene. Poate chiar de mai multe ori pe zi. Nu-şi aminteşte când a fost prima dată că a blestemat-o (pe ea) şi nu ştie dacă va înceta vreodată.
Ce ştie este că o mamă nu ar trebui să-i dorească răul copilului ei. Orice ar face un copil... mama nu are acest drept. Niciun om NU ARE DREPTUL să-i dorească răul altuia... darmite o mamă.

Nu îi este frică de blestemele ei... nu. Toată lumea zice că blestemele de mamă „se prind”, dar Isabella nu crede.
--- „Cum să se prindă dacă nu am făcut nimic rău şi nu le merit?! Cum poate Dumnezeu să se ia după aşa ceva?!
Isabella crede cu fermitate în Dumnezeu şi ştie că EL nu va asculta de rugăciunile mamei ei.
--- „Doar nu-i nebun să vrea răul copiilor LUI, doar EL ne-a creat...”
--- „Dar dacă-i adevărat că se prind... atunci sunt nenorocită pe viaţă. Nu numai eu, dar şi copiii, copiilor, copiilor mei... pentru că n-am fire de păr în cap de câte ori m-a blestemat.... Îngrozitor!”
Mama continuă să blesteme vreme de câteva minute bune. Se duce-n grădină şi urlă cât poate... să o audă toată lumea cât de nefericită e. Isabella ar vrea să intre-n pământ şi să nu mai iasă niciodată.
Nu a înţeles atunci şi nu va înţelege niciodată de ce o mamă i-ar vrea răul copilului ei. Şi-i trece prin minte că-i un copil înfiat. Că nu e sânge din sângele ei.
--- „Numai aşa poate o mamă să blesteme cu atâta ură.
Din nefericire, îşi aminteşte că nu e singura care are (a avut şi va avea) parte de tratamentul ăsta. Nu. Şi câţiva dintre ceilalţi fraţi au fost/sunt blestemaţi. Poate toţi, nu ştie precis. Cei mari nu mai locuiau în această casă când s-a născut ea.

--- „Am înţeles că nu mă poate iubi, dar de ce mă urăşte?! Cu ce-am greşit că m-am născut? Am cerut eu? Că-i clar că mă urăşte, altfel nu mi-ar dori răul cel mai rău. 
Doamne, cum poţi permite aşa ceva?!



***

— Ai nevoie de cărți de rețete culinare tradiționale dar și moderne? 

Apasă aici
***

Te-ai abonat la scrisoare ocazională pe blogul principal reteteindraznete.blogspot.ro?

— Cum adică "Nu"?!
Apasă aici și primești Gratuit 10 Rețete – plus câteva idei si recomandări prețioase – în format PDF. Documentul poate fi salvat pe computer sau se poate imprima.
Ocazional, foarte, vei primi știri importante cum ar fi: când ofer cărți gratis, sau când lansez concursuri cu premii foarte utile.
— De ce pe rețeteîndrăznețe și nu aici? 
Pentru că nu este foarte simplu să te ocupi de mai multe liste. Am 18 bloguri, scriu romane și mă duc și la servici. Crede-mă, nu-mi mai ajunge timpul.

***
— Ți-am fost de folos?

TE ROG dă un like, share, lasă un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alătură-te la formidabilele pagini de Facebook (am vreo 6).
Le găsești tu pe undeva pe aici. Se plimbă aiurea. 

26 de comentarii:

  1. trista istorioara,cumplita,bine ca nu se intampla in realitate aceste cazuri,sau poate ca sant,cine stie,....oropsiti acesti copii ,raman sigur cu sechele,nu-si pot revenii niciodata sau poate mai este o speranta cand v-a muri aceasta mama

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din nefericire, chiar există astfel de mame. Care cred că au dreptul să-şi blesteme copiii. Sechelele sunt o mare problemă. Le cari în spate toată viaţa.

      Ștergere
    2. sa stiti ca blestemele se prind pana in al saptelea neam ...cititi si in biblie,mai ales cele de mama ! mama mea a blestemat si blesteama si acum . eu sat paralizata ,sora mea are cancer ,tata e nevazator ,mie teama ca nepotii sa nu li se intample ceva rau . d-zeu sa ii pazeasca

      Ștergere
    3. Dar este absolut teribil ce spuneti! Cum pot mamele sa doreasca raul propriului copil? Ingrozitor. Complet contrar naturii. Imi pare extrem de rau. Sper sa nu li se intample si nepotilor. Curaj!

      Ștergere
    4. Iata exista asa mame, care isi blestema copii nevinovati, se pun in genunchi, inchina matanoi si pupa pamantul, dorind copiilor sai tot raul de pe fata pamantului. Doamne fereste de asa vietati....

      Ștergere
    5. Da, am tot primit mesaje private, exista o groaza de mame asa. Inspaimantator. Nu merita sa fie numite "mame", de fapt nu merita sa fie numite "fiinte umane". Nu au suflet, pur si simplu.

      Ștergere
    6. Exista astfel de mame, poate chiar mai rele decat mama din poveste.Este mama mea, niciodata nu am putut sa o inteleg, pana cand am dat de un blog unde se vorbeste despre parinti toxici si am inteles dupa 28 de ani k nu e vina mea ca nu ma iubeste

      Ștergere
  2. Si eu am fost blestemata de mama ! Cam la fel ca in povestioara ! De pe vremea cand aveam 9 ani a inceput sa se indeparteze de mine, sa ma neglijeze iar eu a trebuit sa ma ingrijesc singura... si mereu ma certa fara motiv si incepea sa ma blesteme ! Acum am 27 de ani si in copil putin trecut de 1 an si incep sa cred ca blestemele ei s-au prins ! Momentan locuiesc numai cu ea si copilul meu (temporar, e sotul plecat) si nu-i convine nimic,orice fac nu e multumita,asa a fost mereu ! Oricat incerc sa ii fac pe plac este imposibil ! Va zic sincer, simt ca imi pierd mintile !!!!! Ma face sa ma simt vinovata pt tot ce i se intampla ei, am ajutat-o mereu pe cat posibil dar tot degeaba ! Nici palate daca i-as face tot nu ar fi multumita ! Cred ca vrea doar sa plec din casa ei sa o las in pace! Va veni si acea zi, o astept ca pe aer, sper doar sa mai rezist pana atunci pt ca simt ca mor pe zi ce trece ! Din cauza ei , am dezvoltat pe fond nervos o boala autoimuna... si cand i-am zis ce am m-a facut sa-mi para rau ca i-am zis !! Nu inteleg de unde atata ura pt mine! Suntem 4 copii, mai am 3 frati mai mari, de toti e nemultumita desi isi vad de familia si viata lor insa dintre toti, eu cea mai mica am avut de suportat multe din partea ei si inca am ! 3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este extraordinar de trist sa aud asa ceva. Inteleg perfect prin ce treceti si-mi pare extrem de rau. Unele femei pur si simplu nu ar trebui sa aiba copii, nu-i merita. Din nefericire, mame ca a ta, exista in viata reala si fac numai rau. Cred ca ati dezvoltat o boala, de ati putea pleca cat mai departe de ea... Pentru copilul ala care e complet nevinovat. Eu sper sa nu se prinda blestemele alea lipsite de umanitate. Va doresc din inima sa reusiti sa faceti fata pana vine sotul, si apoi plecati cat mai departe. O sa incerce sa va stoarca si ultima farama de rabdare, dar cand veti pleca va va vrea inapoi. Asa fac ele. Este infinit de greu, dar pentru copilul Dvs, trebuie sa-i tineti piept. Mult succes si mult noroc.

      Ștergere
    2. Sa stiti ca orice boala pe fonul de nervi este tratabila. Principalul cat mai mult sa pastrati calmul si sa nu considerati nici un vuvant de a ei...

      Ștergere
  3. Foarte trist.de asemenea insulte (blesteme)am avut si eu parte dar nu de la mama ci de la soacra adresate mie si fiului eu.va spun sincer ca stau cu frica în san ca oare ce se va intampla.mai frica îmi este ca am 2 copii si sa nu cadă asupra lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ingrozitor cum oamenii pot blestema alti oameni. Ca si cum ar fi un lucru normal. Inspaimantator. Imi pare extrem de rau sa aud/citesc atatea istorii de genul. Sper ca Dumnezeu sa nu se ia dupa asa ceva. Nu e El care vrea raul.

      Ștergere
    2. Ia mama ...si mergi la biserica.. ...preotul va face anumite rugaciuni....matanii...canoane....nu su t de bisericca dar cred in asa ceva....Mi se intampla si mie...'o sa ai fata...o sa plangingi in pumni...o sa muncesti din greu....asculta.ma...''....doar rugaciunile ...preotul ...si mama le pot rupe....cititi mai mult despre blesteme de mama...chiar daca nu sunt spuse cu inima rea....lanervi...fiecare incearca sa se descarce....eu acu ...incerc sa ma descac...rupand ceva....hdar nociodata pe ....n8ciodata pe 2ingeri pe care mi.a dat DUMNEZEU....buni.sau rai....intelingenti....sau mai putin.....mutumesc ..ca sunt sanatosi....cutaj...mergeti cu mamele la preoti pentru rugaciuni...vorbiti cu ei....o pereche de chiloti..ciorapi..pe dos.. nu e rau...se spune ca nu se prinde nomic....sanatate ...la toata lumea..

      Ștergere
  4. da aproape identica e povestea mea de mica ma blestema mama pe mine si sora mea sa ne dea Dumnezeu fericirea care o avea ea .adica ea de fapt era foarte nefericita si era deja la a doua casatorie .si uite ca acum amandua noi sorele suntem divortate parasite si nefericite .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce sa spun... refuz sa cred ca sunt blestemele. N-as mai putea dormi daca as crede. Nefericirea domneste peste tot. Iti vine sa te duci in padure sa nu mai auzi de oameni de acesti gen. Trist si ingrijorator.

      Ștergere
  5. Buna. Am aproape 16 ani, trebuie sa ii implinesc acum in 2 aprilie
    Mama mea face blesteme , ma injura, ma insulta aproape zi de zi, zice ca Dumnezeu sa imi dea doar rau, sa sufar toata viata mea, sa nu am noroc, sa imi dea ce este mai rau pe acest pamant.
    Se uita mereu cu ochi rai la mine..cand de fapt eu am incercat sa fie mereu totul bine.
    Imi este foarte greu.
    Am un iubit care pot sa spun ca este o persoana minunata, are grija de mine, asa cum nimeni nu a mai facut-o niciodata.
    sa bagat intre noi sa ne desparta, ne-a injurat a facut de toate..dar nu a reusit
    El a ajutat familia mea foarte mult, dar ea continua sa isi bata joc...cand el si-a dat si inima doar ca sa le arate cat de mult tine la mine
    are 21 de ani si zice ca nu e pentru mine...dar este o persoana deosebita...am plans si am suferit foarte mult..am inceput sa am anxietate si depresie...pentru blestemele ei...imi doresc ca Dumnezeu sa ma ajute..pentru ca cel mai rau lucru este cand propria mama...catr ti-a dat viata iti vrea un rau absolut...am suferit si cand era mai mica dar acum imi este cel mai greu..imi doresc din tot sufletul sa fiu bine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Draga Anonima, imi pare infinit de rau sa citesc ca exista atat de multe cazuri de acest gen pe lumea asta. O mama ar trebui sa-si iubeasca copilul inca inainte de a sa fi nascut. Multi oameni sunt complet lipsiti de sentimente, dar de aici si pana a dori raul copilului tau, este o cale lunga. Nicio mama in univers n-ar trebui sa faca asa ceva. Cum sa-i doresti raului propriului tau copil... cand l-ai purtat in pantece? Cum?! Dar uite ca sunt si fiinte de acest gen care numai oameni nu se pot nume. Nu merita sa fie numita mama. Ai numai 16... ce trist! Imi pare bine insa ca-l ai pe acest baiat. Nu ma simt sa te indrum sa vorbesti cu mama ta... se pare ca nu asculta. Sincer, nu stiu ce as face in locul tau. Daca ai avea 18, te-ai casatori si ai pleca in lume, dar asa? Stiu ca acum ti se pare ca nimic nu o sa fie bine, dar, te asigur ca va fi. Cunosc multe persoane care au iesit din astfel de situatii plecand in lume, departe de ele. Iti va fi bine intr-o zi. Tine-l aproape pe baiat si faceti-va planuri. Multe. Si credeti in ele cu toata puterea voastra. Visele se implinesc numai daca crezi in ele. Curaj!

      Ștergere
    2. Sunt autorea articolului, doar ca nu reusesc sa raspund folosind contul meu. Imi cer scuze tuturor cititorilor. Curaj! Nu esti singura!

      Ștergere
    3. O........nu stiu ce sa.ti spun...sunt ...mama...de 6 ani ...a 2 copii...6 si 3 ani....dar...nu stiu...azi ca azi....chiar dacs as sti ca unul din copii mei ar fi pe invers...l.as sustine....fac fffffmulte sacrificii impreuna cu barbatul....nu cred ca o deluzie
      ...as descarca.o asupra copiiilor...vobeste cu un preot. ..ai credinza in D.zeu....mai devreme sau mai yarziu ...se vede...D.zeu ne pune l oncercare...nu abandona credimta....

      Ștergere
  6. Sunt intr-o situație asemănătoare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Copilaria nea nu a fost una frumoasa,pe când aveam 6 ani, părinții m-au dus la bunica pe motiv ca eram mai aproape de școală. (Îi vedeam în weekend)
    Am suferit enorm ,le simțeam lipsa zilnic ,as fi dat orice doar sa îi văd. (Mă întâlneam cu ei doar în weekend)
    Mama s-a mutat cu mine cand aveam vreo 13 ani,pe motiv ca am suferit datorita lipsei ei din viața mea. Dar,motivul era altul:își găsise ea un barbat ,iar eu stăteam în apropiere de el.
    Timpul a trecut ,și iată, a băgat divorț. (Motivul era acela ca nu se simțea respectata și mai ales din cauza mea,ca am vrut sa stau cu ea).
    În acel an ,aveam examenul de clasă a 8a, timp în care aducea acasă 2 fete.
    Ajunsesem sa mă împrietenesc cu ele, mă lasă cu ele în casa,iar apoi ea pleca.
    Știam ca ceva e neinregula, iar banuielile mele s-au adeverit. A venit intr-o zi sa-nu spună "știi ? Eu sunt de ceva timp cu șoferul x".
    Atunci am simțit ca îmi pica cerul în cap,mi-am dat spuneam ca mi-a trădat tatăl. I-Am spus ca nu sunt de acord iar în secunda 2,m-a bătut teribil. Eu am plecat printre blocuri ,și mi-am sunat tatăl sa mă ia.
    Am făcut naveta vreo 3 luni...Mă simteam bine cu tata,chiar dacă stia ca se folosea de mine ca sa nu mai bage pensia alimentara în cont.
    Cu o zi înainte de ziua mea,a venit la magazinul tatălui unde el adusese marfa. M-A văzut acolo și a început sa urle "din cauza ta ne-am despărțit",tatăl m-a rugat sa plec puțin afară ,sa discute cu ea. Atunci am auzit zgomote puternice. Am intrat sa văd ce se întâmplă ,era mama care dădea cu picioarele în uși și urla ca o bătea tata. Sora mea,care avea 10 ani și rămăsese cu ea,mă ruga sa îi țin ,dar nu știam pe care. Atunci,a venit vânzătorul magazinului și a tinut-o de mâini deoarece o văzuse ca luase o sticla de bere (din sticla) și o indreptase spre mine. M-Am speriat atât de tare și am căzut jos,atunci a aruncat sticla pentru a-mi da în cap,dar nu a reușit.
    Undeva prin luna mai,tatăl eî m-a luat și m-a dus la ea (spunea ca un copil trebuie sa stea cu mama lui).
    Când m-a văzut mi-a zis " de ce ai venit la mine? Eu voiam mai întâi să cer lu taicatu mai mulți bani la pensie.
    Atunci mi-am dat seama ca eu pentru mama nu însemn decât un ban pe un cont.
    Timpul a trecut,iar ea a găsit pe altul.
    Terminase divorțul cu tata,și totodată a primit și 3 miliarde când au împărțit "averea".
    Noul ei iubit era colonel,avea 55 ani(ea avea 40) și a reușit sa îi manance fiecare bănut. Când am văzut ce se întâmplă, am încercat sa îi fac observație asupra a ce se întâmplă ,iar ea m-a bătut așa tare încât a venit politia,iar eu ca sa o apar am declarat ca plângeam datorita unei note.
    Acel barbat s-a adeverit a fi căsătorit, își bătea doar joc de ea.
    A trecut o vara,și a găsit pe internet un altul ,pe care mi l-a adus în casa.
    A început sa mă gonească la tata,mă bătea zilnic ,mă blestema și îmi striga ca îi mănânc banii ( iar mie nu îmi dădea nimic niciodata,îi cheltuia cu dansul care nu avea nici un venit)
    M-a bătut pe mine săi pe saiora mea cu umerasul, încât a înnegrit pielea pe mine,pe motiv ca avem chei de la casa ei,și o găsim cu cracii în sus.
    A venit tata sa ne ia iar ea i-a deschis ușa mașinii și a zis " sa le iei tu de azi,le-am ținut destul".
    Nu am spus nimic tatălui meu,dar când m-am aplecat a văzut ca aveam spatele negru.
    Atunci ne-a dus la protecția copilului ,apoi la politie și tot așa.
    Tatăl si-a găsit și el o iubita care a procedat la fel iar maicamea a fost obligata de imprejurari și ne ia.
    Nu mai avea bani deoarece o dăduse sefa ei afară pe motiv ca are probleme de comportament,a plecat cu iubitul în străinătate,iar eu și sora mea am stat singure.
    Îmi trimitea bani sa îi plătesc o rata,iar în rest trăiam pe banii bunicii.
    Acum s-a intors iar ,și nu are de gând sa plece. Sta cu iubitul și e supărată ca ne vede în fata ei (și ca îi mâncam banii).
    Precizez ca împlinesc 18 ani peste 2 saptamanî și mă gândesc serios la viitorul meu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Copilaria nea nu a fost una frumoasa,pe când aveam 6 ani, părinții m-au dus la bunica pe motiv ca eram mai aproape de școală. (Îi vedeam în weekend)
    Am suferit enorm ,le simțeam lipsa zilnic ,as fi dat orice doar sa îi văd. (Mă întâlneam cu ei doar în weekend)
    Mama s-a mutat cu mine cand aveam vreo 13 ani,pe motiv ca am suferit datorita lipsei ei din viața mea. Dar,motivul era altul:își găsise ea un barbat ,iar eu stăteam în apropiere de el.
    Timpul a trecut ,și iată, a băgat divorț. (Motivul era acela ca nu se simțea respectata și mai ales din cauza mea,ca am vrut sa stau cu ea).
    În acel an ,aveam examenul de clasă a 8a, timp în care aducea acasă 2 fete.
    Ajunsesem sa mă împrietenesc cu ele, mă lasă cu ele în casa,iar apoi ea pleca.
    Știam ca ceva e neinregula, iar banuielile mele s-au adeverit. A venit intr-o zi sa-nu spună "știi ? Eu sunt de ceva timp cu șoferul x".
    Atunci am simțit ca îmi pica cerul în cap,mi-am dat spuneam ca mi-a trădat tatăl. I-Am spus ca nu sunt de acord iar în secunda 2,m-a bătut teribil. Eu am plecat printre blocuri ,și mi-am sunat tatăl sa mă ia.
    Am făcut naveta vreo 3 luni...Mă simteam bine cu tata,chiar dacă stia ca se folosea de mine ca sa nu mai bage pensia alimentara în cont.
    Cu o zi înainte de ziua mea,a venit la magazinul tatălui unde el adusese marfa. M-A văzut acolo și a început sa urle "din cauza ta ne-am despărțit",tatăl m-a rugat sa plec puțin afară ,sa discute cu ea. Atunci am auzit zgomote puternice. Am intrat sa văd ce se întâmplă ,era mama care dădea cu picioarele în uși și urla ca o bătea tata. Sora mea,care avea 10 ani și rămăsese cu ea,mă ruga sa îi țin ,dar nu știam pe care. Atunci,a venit vânzătorul magazinului și a tinut-o de mâini deoarece o văzuse ca luase o sticla de bere (din sticla) și o indreptase spre mine. M-Am speriat atât de tare și am căzut jos,atunci a aruncat sticla pentru a-mi da în cap,dar nu a reușit.
    Undeva prin luna mai,tatăl eî m-a luat și m-a dus la ea (spunea ca un copil trebuie sa stea cu mama lui).
    Când m-a văzut mi-a zis " de ce ai venit la mine? Eu voiam mai întâi să cer lu taicatu mai mulți bani la pensie.
    Atunci mi-am dat seama ca eu pentru mama nu însemn decât un ban pe un cont.
    Timpul a trecut,iar ea a găsit pe altul.
    Terminase divorțul cu tata,și totodată a primit și 3 miliarde când au împărțit "averea".
    Noul ei iubit era colonel,avea 55 ani(ea avea 40) și a reușit sa îi manance fiecare bănut. Când am văzut ce se întâmplă, am încercat sa îi fac observație asupra a ce se întâmplă ,iar ea m-a bătut așa tare încât a venit politia,iar eu ca sa o apar am declarat ca plângeam datorita unei note.
    Acel barbat s-a adeverit a fi căsătorit, își bătea doar joc de ea.
    A trecut o vara,și a găsit pe internet un altul ,pe care mi l-a adus în casa.
    A început sa mă gonească la tata,mă bătea zilnic ,mă blestema și îmi striga ca îi mănânc banii ( iar mie nu îmi dădea nimic niciodata,îi cheltuia cu dansul care nu avea nici un venit)
    M-a bătut pe mine săi pe saiora mea cu umerasul, încât a înnegrit pielea pe mine,pe motiv ca avem chei de la casa ei,și o găsim cu cracii în sus.
    A venit tata sa ne ia iar ea i-a deschis ușa mașinii și a zis " sa le iei tu de azi,le-am ținut destul".
    Nu am spus nimic tatălui meu,dar când m-am aplecat a văzut ca aveam spatele negru.
    Atunci ne-a dus la protecția copilului ,apoi la politie și tot așa.
    Tatăl si-a găsit și el o iubita care a procedat la fel iar maicamea a fost obligata de imprejurari și ne ia.
    Nu mai avea bani deoarece o dăduse sefa ei afară pe motiv ca are probleme de comportament,a plecat cu iubitul în străinătate,iar eu și sora mea am stat singure.
    Îmi trimitea bani sa îi plătesc o rata,iar în rest trăiam pe banii bunicii.
    Acum s-a intors iar ,și nu are de gând sa plece. Sta cu iubitul și e supărată ca ne vede în fata ei (și ca îi mâncam banii).
    Precizez ca împlinesc 18 ani peste 2 saptamanî și mă gândesc serios la viitorul meu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragă anonimă. Îmi curg lacrimi amare pe obraji. Nici nu-mi închipui ce simți în sufletul tău de copil nevinovat. Nu știu care și cum a greșit și greșește mai mult dintre părinții tăi. Un lucru e cert, ei doi nu trebuiau să se întâlnească. Un viitor cu ei este imposibil mai ales acum. Personal aș pleca în străinătate, departe de ei pentru totdeauna. Nu merită numiți părinți. Dar e greu să știi unde și cum să pleci. Cere ajutorul unei asociații. Oferă-ți timpul în serviciul societății, fii respectoasă și cineva te va vedea și-ți va oferi o șansă. Sunt sigură. Nu-ți pierde niciodată speranța. Va ieși soarele și pe strada ta. Trebuie! Curaj!

    RăspundețiȘtergere
  10. Știu că cuvintele nu-ți aduc alinare, dar trebuie să crezi că acest coșmar se va termina. Departe de ei... fără să-ți știe de urmă. O îmbrățișare caldă.

    RăspundețiȘtergere
  11. Si es AM fost blestemata de mamá mea acum un año sí acum 3luni a murit si a plecat cu blestemul in pamant. Ñu stiu cum sa-mi gases linistea. In fiecre noapte ma rog ca bunul dumnezeu so erte si sa ea blestemul dupa mine si sa-l duca peste 9 genenerati si sal uite acolo. Sunt ff speriata nu cred in blesteme in vraji sau ca exista asemenea oameni pe pamant. Cum se poate rezolva cine poate dezlega aceste blesteme de mama? Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare extraordinar de rău să aud că vă chinuiți din cauza unor blesteme exprimate de o mamă.
      Aș vrea să vă ajut, sincer. Dar eu nu cred că Dumnezeu ascultă blestemele mamelor și nu cred că va pedepsi 9, 7, mai puține sau mai multe generații.
      Sunt de părere că deoarece ne zbatem și ne gândim la răul dorit de cea care ne-a dat viață, atragem negativitate în viața noastră.
      Dumnezeu este bun și îndurător, nu are cum să vă pedepsească așa aiurea.
      Nu cred nici că există cineva de pe pământ care poate dezlega vrăji. Cine zice că poate să facă asta, s-o facă fără bani.
      Sunt convinsă că rugăciunile ajută mai mult decât orice în fiecare circumstanță nefericită.
      Credeți că Dumnezeu este alături de dvs. și nu împotriva voastră. Suntem copiii Lui mai mult decât copiii celor care ne-au crescut și ne-au blestemat.
      Vă doresc să vă găsiți pacea și să nu vă mai gândiți la ce-a spus mama dvs. Este departe acum, nu vă mai poate atinge. Rugați-vă pentru dvs. și familia dvs. și nu vă pierdeți speranța. Va fi bine dacă vă gândiți la bine.

      Ștergere

Este o poveste, te rog să nu faci asumpții. Comentariile caracterizate de aroganţă/grandomanie, lipsă de respect, insulte, homofobii, trivialităţi nu vor fi publicate. Mulţumesc pentru timpul acordat. O viaţă frumoasă, plină de iubire-ţi doresc.