De câtva timp şi-a pierdut liniştea pe care o câștigase atât de greu.
Se acoperă din nou cu plapuma verde, este încă devreme.
--- "Ce bine e
Şi adoarme la loc. Imediat începe să viseze... şi nu era deloc frumos ceea ce simţea. Frica de o viaţă. Un adevărat coşmar.
Se făcea că locuia împreună cu un om extrem de ignorant şi arogant. Într-o casă mormânt, rece şi total impracticabilă.
A fost frumos câteva zile, până când el şi-a arătat "adevărata" natură. Un imatur, complet dependent de părinţi, dezordonat, cu o igienă care lăsa mult de dorit. Avea o cultură grozavă despre arme, jocuri, filme cu super-eroi, muzică.
Nu avea ce să vorbească cu el. Niciodată
Şi-n fiecare zi ea îi spunea că nu poate trăi aşa. Erau firi diametral opuse. Ca cerul şi pământul, focul şi apa.
Dar îl iubea nespus...
Şi el a încercat să schimbe ceva... însă erau prea multe.
Şi
Ea aprecia, dar era greu de suportat să-l vezi cum pune sare-n lapte, pe carne, unt, etc. Cum nu ştia ce-i ordinea şi multe alte lucruri ce orice om NORMAL, ar fi trebuit să ştie, la vârsta lui.
Îi era lui greu... şi mereu se plângea că-i cerea prea mult. Şi chiar aşa era. Pentru că era doar un copil de 5 ani capricios şi arogant. Şi n-a vrut să-nveţe. Era perfect aşa. Şi n-a putut îndura.
.. până la urmă, nu avea nevoie de nimeni. De ce să suporte un individ ca toţi ceilalţi?
Ea nu era ca ceilalți.
--- "Da, am lipsurile mele, dar nu sunt atât de disperată să stau cu unul ca el. Da, îl iubesc, dar iubesc ceea ce mi-a povestit despre el, o iluzie, o imagine. Nu suport aroganţa, superficialitatea şi minciunile ce-ndrugă.
Şi s-a trezit udă până la piele, bolborosind ceva.
Cum să-mi irosesc viaţa aşa? Cum să suport unul ca el? Un imatur care nu ştie când înfloresc cireşii, şi ce culoare au florile.
De ce ar fi important să ştie el asta? Păi... poate pentru că ar demonstra că trăiește într-o lume reală şi vede cu ochii lui. Dar nu are timp pentru astfel de lucruri el...
Te rog, daca ai apreciat, poti lasa un semn (like, share, comment), sau te astept pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Eu merit, Gusturile nu se discuta. Iar daca citesti in
2 Comentarii
Interesantă povestioară !...Peseverează !...
RăspundețiȘtergereMulţumesc.
ȘtergereTe invit la terapia sufletului: dacă durerea te copleșește, nu ezita să o împărtășești.
Aici, vocea ta contează și sentimentele tale sunt importante.
Nu voi permite nimănui să te judece, de aceea toate comentariile sunt moderate de mine, Cristina Gherghel, autoarea acestui blog.
Respectul este legea oamenilor buni.
Spunându-ți povestea, îți eliberezi spiritul.
Cuvintele tale pot aduce lumină în viața altora.