--- „Vreau
să fiu iubită!” urlă
Isabella.
--- „Merit
să fiu iubită! Pretind să fiu iubită! De ce mi-a fost negată
această fericire? De ce, cu ce-am greșit... încă de la naștere,
sau chiar dinainte.”
Părinții nu m-au iubit (nu mă
iubesc), prietenii m-au folosit, colegii și șefii m-au exploatat la
maxim ... iar iubiții... de ei ce să mai spun? Ei știu doar să ia
și să nu dea nimic în schimb... iar de le atragi atenția se uită
la tine ca și cum ai fi un extraterestru:
--- „Mereu
îmi atragi atenția. Sunt multe lucruri care nu-ți convin la
mine... ”
--- „E
adevărat, sunt foarte multe. Pentru că ești un om ca toți
oamenii; și doar ți-am zis că eu nu pot să iubesc un om ca
ceilalți. De ce m-ai mințit? Cum ai putut să vorbești cu atâta
patos despre ceva ce nu cunoști?! Ești un psihopat poate. Nu
înțeleg cum am putut să cred că ești ca mine! Eram convinsă că
nu se poate vorbi cu atâta convingere despre ceva ce nu simți= nu
cunoști. Dar tu... tu ai făcut-o și eu am crezut. DE CE?! Ce ți-am
făcut! Ce ai avut de câștigat?! Inima... sau/și corpul. Asta ai
vrut?! Cum credeai că aș fi putut să suport un om atât de
superficial? Un om comun... și doar ți-am zis. Nu sunt proprietatea
nimănui...
Da, mă
deranjează multe și numai eu am pierdut dacă nu plec. Nu pot, nu
vreau să rămân! Nu ne potrivim. Știu că undeva există cineva ca
mine. Nu vreau să pierd oportunitatea de a găsi pe acel cineva.”
--- „Te rog,
nu pleca! Am atâta nevoie de tine! Mă schimb, fac ce vrei, devin
omul pe care-l visezi... SUNT omul de care vorbești. Știu că sunt,
simt... undeva în adâncul sufletului meu, EU SUNT acel cineva!
Poate societatea m-a schimbat, anturajul, dar eu sunt ca tine pentru
că-nțeleg ce zici. Nu pleca! Te caut de-o viață. Alături de tine
mă simt împlinit. Nu pot trăi fără tine. Ești tot ce mi-am
dorit!”
--- „
Cum
poți să zici așa ceva?! Ți-am zis că nu pot să iubesc pe cineva
ce nu-mi dă ce am nevoie. Tu nu îmi dai decât supărări. Ești
doar unul dintre toți. Eu nu sunt ca celelalte femei. Tu știi, tu
vezi, tu singur ai spus-o! De ce ar trebui să renunț la liniștea
mea pentru un comun mortal? Nu vreau să te schimbi, nu pot să
pretind asta... Dacă aș fi știut că sunt doar vorbe, nu m-aș fi
lăsat sedusă niciodată. Credeam că suntem inimi identice. Așa mi
te-ai impus. Nu am bănuit o fracțiune de secundă că erau doar
vorbe fără fundament.
Am obosit.
Te rog... iubirea nu se măsoară-n
cuvinte. Iubirea se demonstrează... zi de zi, secundă după
secundă. Eu nu aparțin nimănui... nici măcar acestei epoci. Vreau
doar să dispar. Pe veci. Nu faci decât să răsucești cuțitul în
miile de răni încă deschise. NU MERIT asta.”
Nu
vreau să urlu, nu vreau să fiu tristă, nu vreau să educ pe
nimeni. Nu datorez asta nimănui. Știu că cine iubește este
capabil să vadă suferința în ochii celuilalt și nu are nevoie de
cuvinte. Suntem entități diferite, sunt prima care afirmă asta...
dar dacă eu pot... toată lumea ar putea.
Numai că nu se vrea...
pentru că se iubește mai mult orgoliul, propria persoană.
Actualizare – iulie 2025
Din 2023, m-am concentrat tot mai mult pe fundamentele nevăzute ale comportamentului uman, în special pe mecanismele neurodezvoltării, traumei și abuzului. Nu am părăsit zona de autoajutor – dimpotrivă, i-am adăugat o bază neuropsihologică solidă, coerentă, și ancorată în cercetare.
Astăzi scriu și studiez în mod activ formele de suferință care nu au încă limbaj. Am propus spectrul aneurotimiei ca o umbrelă conceptuală pentru cinci forme de neurodivergență afectivă: asenzoria, afantazia, anauralia, anhedonia și asexualitatea – condiții greu de recunoscut, dar profund relevante pentru mulți dintre noi.
Dacă simți că ai trăit stări greu de explicat, dacă nu te-ai regăsit în explicațiile clasice, poate te vei regăsi în această perspectivă nouă asupra suferinței psihice și a dezvoltării.
Descoperă mai multe aici:
– De la scriitor de cărți de autoajutor la cercetător în neuropsihologie
– Spectrul aneurotimiei: neurodivergența arelațională și dezvoltarea psihică
⭐⭐⭐⭐⭐
Îți mulțumesc sincer pentru recenzia pozitivă și pentru atenția acordată cărților mele.
Apreciez răbdarea cu care ai trecut peste imperfecțiunile de exprimare și alte neajunsuri — aceasta înseamnă foarte mult pentru mine.
Recunoștința mea este nelimitată.
Noile mele cărți în limba engleză și română sunt editate cu rigurozitate și le găsești peste tot online:
Dacă ai scris sau vrei să scrii cărți, ia-ți destinul în mâini și publică-ți singur/ă munca! GRATUIT!
Dacă nu ți-e frică de recenzorii nemiloși și până să fii publicat/ă de o casă de editură tradițională, publică singur GRATUIT pe Google Partners,
Draft2Digital ori alte edituri virtuale. Sunt foarte multe.
Succesul tău să nu depindă niciodată de falimentul altora.
Dacă te-am ajutat cu ceva sau te-am făcut să analizezi, consideră să te înscrii la canalul meu pe
YouTube, să apeși pe îmi place, să împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive.
8 Comentarii
cineva te iubeste in tacere ....si acela sunt eu ....esti minunata draga mea
RăspundețiȘtergerePrea târziu am văzut comentariul acesta. Mulțumesc fain și sper că este fericire în viața ta.
ȘtergereCe strigat! Toti meritam sa fim iubiti. Atentie pe cine totusi.
RăspundețiȘtergereNu chiar toți. Unii chiar nu merită. Și sunt acei care știu numai să ia, fără să dea nimic înapoi.
Ștergereeu asi vrea sa fiu cu ea ma ceama ovidiu
RăspundețiȘtergereNu știu cum ar ratat toate comentariile astea. Păcat, i-aș fi spus fetei în cauză. Cine știe. Multă baftă.
ȘtergereA iubi inseamna a darui ,mereu pana ce simti ,ca te mistuiesti,ci totusi daruind iubirea ,nu te mistui ci traiesti.
RăspundețiȘtergerePerfect de acord. Multă iubire tuturor.
ȘtergereTe invit la terapia sufletului: dacă durerea te copleșește, nu ezita să o împărtășești.
Aici, vocea ta contează și sentimentele tale sunt importante.
Nu voi permite nimănui să te judece, de aceea toate comentariile sunt moderate de mine, Cristina Gherghel, autoarea acestui blog.
Respectul este legea oamenilor buni.
Spunându-ți povestea, îți eliberezi spiritul.
Cuvintele tale pot aduce lumină în viața altora.