Cine este Isabella

Imparte Dragoste si Dragoste vei Primi:

Isabella este o femeie singură de 35 de ani care nu a fost niciodată copil. Vicisitudinile vieţii au constrâns-o să se maturizeze la o vârstă extrem de fragedă. Nu-şi aminteşte de câte ori s-a jucat în viaţa ei. Ce-şi aminteşte sunt certurile şi bătăile zilnice dintre părinţi. Acestea i-au marcat existenţa şi au obligat-o să ia decizii drastice legate de viaţa ei. Decizii pe care puţini le înţeleg şi mulţi le judecă greşite.

Are un sens extraordinar al datoriei. Sensibilă până la extrem, cei din jur (chiar şi cei mai apropiaţi) o consideră cu inima de piatră. Nimeni nu e capabil să vadă dincolo de cuvinte şi se simte singură în univers. Nu s-a găsit încă cineva în gradul de a citi în sufletul ei.

Multe persoane s-au folosit de ea, au umilit-o, înjosit-o... călcându-i demnitatea în picioare. Zi de zi, o injustiţie după alta i-au ştirbit încrederea în fiinţele, aşa-zise, superioare.
Dragostea pentru lectură şi iubirea faţă de cei apropiaţi o ţin încă în viaţă. Dar nu există zi în care să nu-şi dorească să nu se fi născut. Urăşte iubirea necondiţionată faţă de fraţi care o împiedică să renunţe la viaţă pentru a găsi pacea eternă.
Nu are absolut nimic pentru care să trăiască. Nicio speranţă, niciun vis, nimic nu i-a rămas.
Trăieşte ca o călugăriţă leproasă de foarte mulţi ani. Iese rar din casă iar oamenii o înspăimântă.

Când avea în jur de 25 de ani mai multe experienţe sinistre o constrâng să-şi facă o introspecţie şi să se întrebe dacă nu cumva tot ce i se întâmplă este din vina ei. Cărţile de psihologie îi deschid ochii şi aşa ajunge să afle cine este. Ce a descoperit nu a fost deloc plăcut, a vărsat lacrimi amare şi s-a urât pentru multă vreme. A hotărât că nu aşa vrea să trăiască toată viaţa. Nu vrea să fie o povară şi nu vrea să se considere victimă în etern. Acest fapt o determină să înceapă să-şi remodeleze caracterul şi personalitatea. În fiecare seară citeşte şi luptă împotriva instinctului/a înclinaţiei (moşteniri de la acei care i-au dat viaţă) până ajunge să ştie exact cine este şi de ce face anumite lucruri. Păcat că cei din jur nu îşi dau silinţa să-i înţeleagă motivele care o împing să se comporte într-un anume fel.

Plecată prin străini (multă vreme) la 30 de ani decide că e timpul să se întoarcă acasă. Deşi acasă o aşteaptă acei de care a fugit.
A pierdut toate bătăile ce a combătut cu dinţii şi pumnii strânşi. A renunţat la tot, impunându-şi să se mulţumească cu foarte puţin, doar pentru a putea respira. Dar nu ajunge. Viaţa ei nu e viaţă, trăieşte din inerţie, neştiind încotro să meargă... De fapt nu are alternative. 

Toată viaţa a refuzat să creadă în destin, într-un final s-a resemnat: unele lucruri nu se pot schimba, oricât ai încerca.

Ps. În cazul în care eşti iubitor de lectură, un like la pagina Facebook va fi apreciat foarte mult. Mulţumesc.


0 comments:

Trimiteți un comentariu

Este o poveste, te rog să nu faci asumpții. Comentariile caracterizate de aroganţă/grandomanie, lipsă de respect, insulte, homofobii, trivialităţi nu vor fi publicate. Mulţumesc pentru timpul acordat. O viaţă frumoasă, plină de iubire-ţi doresc.