Parazitul intelectual

Merg prin ploaia măruntă şi rece, lacrimile dese şi calde se confundă cu picăturile de ploaie.
Nu e nimeni pe stradă, parcul e gol. Sunetele unui radio îmi deranjează gândurile... mă străduiesc să le ignor.
Stau în faţa lacului şi mă uit pierdută în gol.
Mă simt nefericită... nu cea mai nefericită de pe terra, nu. Sunt oameni care se simt infinit mai rău.
Se  aud paşi care se apropie, dar nu cred că mă caută pe mine. O fi vreun trecător ce iubeşte să se plimbe prin ploaie. Fac abstracţie de toţi şi de toate.
Las durerea, impotenţa să-mi invadeze fiinţa atât de fragilă.
Tremur de frig... de oboseală... totul parcă se mişcă, ameţesc, îmi pierd echilibrul... puterile mă părăsesc şi în disperare mă prind cu mâinile de un gard. Îl strâng cu putere până mi se albesc încheieturile.
--- Nu pot să cad, Dumnezeule. Să ajung la spital? Nu, niciodată. Trebuie să-mi revin.
5 minute imobilă, o veşnicie parcă. Mă îndepărtez şi mă plimb absentă câteva minute. Nu văd nimic în juru-mi. Parcă sunt singură pe lume, nimic altceva în afară de durerea astronomică ce simt.
Mă opresc... şi-aud o voce departe... Mă străduiesc să înţeleg... un om este exact lângă mine. Tresar cu putere şi mă-ntorc să văd.
--- Ce faci aici, copilă? Te-am speriat, n-am vrut. Sunt ore de când te plimbi prin ploaie. Te-am văzut din căsuţa de acolo (îmi arată cu degetul. Era un gardian). 
--- Ai păţit ceva? Pot să te ajut, vrei poate să sun pe cineva?
"Copilă?!" gândesc... Nu mai sunt demult copilă... nu cred că am fost vreodată. 
--- Nu, staţi liniştit. Sunt bine, îmi place ploaia. Mulţumesc. - Nu-mi vede lacrimile.
--- Nu mai sta mult, ai realizat cât timp ai petrecut aici, nu!? Tremuri toată. Să nu te-mbolnăveşti. 
--- O să plec imediat, nu vă îngrijoraţi. Va multumesc pentru atenție.
Mă impresionează gestul lui şi mă îndepărtez tremurând din toate încheieturile. Sunt udă până la piele.
Mă-ntorc la el.
Deschide ușa râzând în gura mea. Nici n-a observat cât timp am lipsit. S-a uitat la serialele lui. 5-10, cine ştie? 

Întuneric, şi nu pentru că e noapte, dar pentru că încăperile sunt toate predominate de negru. Parcă e un mormânt. Mi-e greu să respir. Hârtii, ambalaje, haine, încălţări aruncate peste tot.
Au fost părinţii, i-au adus de mâncare, borcanele sunt încă pe masă, pungile pe jos.
--- Clar, i-a sunat. Nu se putea altfel.
Mă uit la burta lui şi mi se face rău. Fug în baia complet neagră şi-mi vărs şi sufletul. Nu mai suport. Mi-am schimbat toată viaţa pentru el, am lăsat casa mea veselă, bucătăria, lucrurile mele practice... şi-acum vomit într-o budă neagră pe care o detest. Şi-un gând mi se înfiripă în mintea încețoșată.
--- Poate ca-s moartă, sunt în infern. Care om şi-ar face o casă neagră? Şi care om la 30 de ani îşi petrece tot timpul liber în pat urmărind filme pentru copii? Este ireal, absurd.  
Dar îl aud râzând cu putere... şi inima mi-e goală.
--- M-am îndrăgostit de un copil complet lipsit de iniţiativă. Un parazit intelectual, emoțional, psihologic, spiritual. Nu are nevoie de o iubită, dar de o altă mamă. Sau aceeași. Trebuie sa plec.

 Mulțumesc pentru vizită! 

🕮

Cărțile în format tipărit publicate cu Cristina G. (în engleză și română) se găsesc peste tot online, dar pornesc de pe Amazon (unde au fost publicate inițial). 

Link direct la profilul meu de autor pe Amazon = 100% sigur. 

Cărțile electronice numai în limba română (semnate cu Cristina Gherghel și Cristina G.), se găsesc absolut peste tot.  

🎁

Cărțile mele de auto-ajutor și dezvoltare personală se găsesc peste tot online, în ambele formate: electronic și de hârtie. 

Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play – doar pe acelea noi, semnate cu numele meu întreg: Cristina Gherghel. 

Le poți avea GRATUIT dacă dorești să le recenzezi. 

Contactează-mă prin formularul de contact. Pe rețelele de socializare intru rar. 

💞💛💙

Dacă te-am ajutat cu ceva sau te-am făcut să zâmbești, consideră să te înscrii la canalul meu pe YouTube, să apeși pe îmi place, să împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive. 

💯Legea recompensei

Comentatorii care împart fericire au foarte multe șanse să citească gratis cărțile mele de auto-ajutor și pentru dezvoltare personală. 

Dar nu numai. ☺️

S-auzim numai de bine!