Solitudine

Mă simt atât de singură în seara asta, gândește cu tristețe Isabella.

--- Nu știu... oare se merită să suporți mârșăviile unui bărbat pentru momente ca acestea?

De mult nu am simțit atât de intens nevoia unei atingeri...

Și e teribil de frig. Nu reușesc să mă-ncălzesc. Nimic nu ajută.

Stau înfofolită ca o bunică lângă calorifer, ghemuită, acoperită până-n dinți și tot tremur.

Nu știu ce să mai fac.

--- Așa aș vrea să fie cineva care să mă încălzească... .

Dar cine? Nu că nu aș găsi, ar fi deajuns un telefon și-ar veni imediat cineva... Dar nu îl vreau pe el, nu. Iubesc un altul... dar el are de învățat..., stai, nu... el „s-a ales pe el”.
Exact acum când am atâta nevoie de un suflet cald.

Vreau un bărbat care să știe pe cine strânge-n brațe. Vreau un bărbat să MĂ vadă, pe mine!

Că de ăștialalți se găsesc pe toate drumurile.

Dar el nu e bărbat, e un copil arogant. Cum de-am putut să mă îndrăgostesc din nou... .

Și uite cum toată încăpățânarea mea de a sta singură se clatină.

--- Oare să-l sun?

--- Și dacă nu vine?

--- Mai bine-i scriu... dar nu va citi, e mult prea ocupat cu filmele care îl ajută atât de mult.

E vina frigului, el mă face să mă simt așa. Mâine mă voi simți mai bine.

--- N-am nevoie de el, n-am nevoie de nimeni, sau mai bine zis, AM infinită nevoie de cineva... dar nu de un copil care mai suge la sânul mamei. Nu... mai bine plâng în pumni singură, decât alături de unul care se găsește pe toate drumurile.

Dacă aș fi vrut unul ca oricare, acum aș fi și mai nefericită. Aș plânge cu și mai multă disperare.

--- Nu o să mor. Totul trece. Dar nu mai vreau să iubesc niciodată!!!

Te rog, daca ai apreciat, poti lasa un semn (like, share, comment), sau te astept pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Eu merit, Gusturile nu se discuta. Iar daca citesti in engleza, arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn. Te astept cu mult drag. Multumesc, om cu suflet.