Cinsteşte pe tatăl tău...

... şi pe mama ta ca să-ţi fie bine... Porunca a V a (catehismul ortodox) şi respectiv a IV (catehismul catolic).

Isabella ar vrea să-l întrebe pe acela care le-a inventat (da, da Dumnezeu însăși i le-a dictat lui Moise pe muntele Sinai) de ce nu a făcut şi o poruncă care să zică:

--- „Cinsteşte pe copiii tăi, care nu au nicio vină că s-au născut. Asta-i datoria oricărui părinte. I-ai făcut? Ai grijă de ei!”

Dar, probabil, Dumnezeu a considerat că nu este necesar pentru că părinţii, din instinct, îşi iubesc copiii şi le doresc binele.

Şi totuşi sunt părinţi care nu-şi iubesc copiii... şi nici nu ai cum să-i condamni. Când ai mulţi... inima-ţi este prea mică să poate conţină iubire pentru toţi. 

Nu poţi judeca pe nimeni că nu te iubeşte. Iubirea nu poate fi impusă. Ori iubeşti ori nu iubeşti. E ceva ce simţi sau nu.

Dar dacă nu te iubesc, măcar să nu-ţi vrea răul. Măcar atât. Că e împotriva naturii. 

--- „Eu nu i-am condamnat niciodată că nu mă iubesc. Nici nu mi-a trecut vreodată prin minte. Nu m-a afectat cu nimic. Ce m-a afectat au fost blestemele, bătăile, dispreţul şi egoismul total de care au dat, şi dau dovadă. Au făcut abstracție de noi. Când se băteau cu topoarele şi noi urlam disperaţi... mama nu ne-a văzut o singură dată... Plângea singură, închisă într-o lume a ei. Iar noi, deşi o trăgeam de fustă, ne smiorcăiam disperați... . o dată... măcar o dată, să ne fi spus:

--- „Nu plângeţi dragii mamei, aşa-s adulţii.” Dar nu ne vedea, NU EXISTAM pentru ea. Ea suferea, atât. Noi... eram nişte statui de piatră invizibile.

Iar tata, de el ce să zici? El... ne vedea şi ne spunea că suntem nişte proşti să plângem.

--- „Nu mai plângeţi, măi proştilor, că nu-i nimic.” Cică îi păsa... zice el. Şi mă uitam la el şi-i citeam în ochi că „într-un fel” îi era milă de noi. Şi atunci... de ce continua să bea şi să sară la mama? De ce?! Dacă i-ar fi păsat cu adevărat ar fi încercat să schimbe ceva. De dragul nostru. Că aşa face un om căruia îi pasă. Dar... de ce să încetezi să bei când te simţi atât de bine?!”

L-a întrebat o dată pe tata:

--- „Tată, zi-mi şi mie de ce ne-ai făcut. Pentru că nu văd niciun sens în asta”. Iar el a răspuns:

--- „Să nu-mi pierd sufletul.”

--- „Ăsta este un motiv să faci copii? Dar la sufletul nostru te-ai gândit?!”

Cu mama e o altă poveste. Ne-a făcut pentru că aşa am venit, pe bandă. Dar avea un scop:

--- „Să mă ajute la bătrâneţe.” Wow! Ce motiv măreţ, demn de un uman.

Una e să te ajute şi alta e să pretinzi ca ei să renunţe la viaţa lor pentru tine. Numai tu să exişti în viaţa lor. Tu pe primul plan. Banii să ţi-i dea toţi ţie (că doar le-ai dat de mâncare) ca tu să cumperi tot ce vezi cu ei. Să nu te gândeşti că ei suportă umilinţe peste umilinţe. Că lucrează 20 de ore pe zi şi umblă cu papucii rupţi numai să-ţi trimită ţie bani, să trăiești bine.

--- „Mamă, nu mai cumpăra atâtea haine că ai destule pe care nu le-mbraci niciodată.”

--- „Eu nu am avut haine de mică, umblam cu o catrinţă. De aia am dreptul să-mi cumpăr acum.”

--- „Te cred mamă, şi mi se rupe inima. Dar la fiul tău nu te uiţi că umblă cu o pereche de pantaloni 10 ani? El... nu-şi permite mamă, că trebuie să ţi-i dea ţie. Pentru că l-ai născut şi i-ai dat de mâncare...”

Aşa ar vrea să-i zică mamei care nu face decât să pretindă... şi să pretindă pentru că i-a născut şi le-a dat de mâncare.

--- „Dar oare de asta ar trebui noi să-i cinstim pe părinţi? Că ne-au dat de mâncare? Oare nu este DATORIA lor să o facă? Nu este normal ca un părinte să-şi hrănească copiii? Până şi animalele o fac, şi ele, se consideră că, nu dețin capacitatea „înțelegerii”.

--- „Şi dacă tu numai pretinzi, pentru motivele de mai sus, noi... când mai trăim? Cu ce mamă, că tu pretinzi tot? Tu... ai toate drepturile... că ai suferit. Dar noi?! Nouă cine ne dă ceva?! Că-n ziua de azi egoismul este predominant. Şi când va veni şi rândul nostru... atunci nimeni nu ne va da o cană cu apă. Mai ales când NU MERITĂM.”

--- „Aşadar... Doamne, cred că e cazul să faci o poruncă şi pentru fii, nu numai pentru părinţi. ” 

Cinsteşte pe tatăl tău... și cinstește pe fiul tău, ca să ne fie tuturor bine. 

Mulțumesc pentru vizită! 

🕮

Cărțile în format tipărit publicate cu Cristina G. (în engleză și română) se găsesc peste tot online, dar pornesc de pe Amazon (unde au fost publicate inițial). 

Link direct la profilul meu de autor pe Amazon = 100% sigur. 

Cărțile electronice numai în limba română (semnate cu Cristina Gherghel și Cristina G.), se găsesc absolut peste tot.  

🎁

Cărțile mele de auto-ajutor și dezvoltare personală se găsesc peste tot online, în ambele formate: electronic și de hârtie. 

Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play – doar pe acelea noi, semnate cu numele meu întreg: Cristina Gherghel. 

Le poți avea GRATUIT dacă dorești să le recenzezi. 

Contactează-mă prin formularul de contact. Pe rețelele de socializare intru rar. 

💞💛💙

Dacă te-am ajutat cu ceva sau te-am făcut să zâmbești, consideră să te înscrii la canalul meu pe YouTube, să apeși pe îmi place, să împarți cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive. 

💯Legea recompensei

Comentatorii care împart fericire au foarte multe șanse să citească gratis cărțile mele de auto-ajutor și pentru dezvoltare personală. 

Dar nu numai. ☺️

Credit fotografii 

Unele sunt de pe Pixabay, altele de pe PngTree. 

S-auzim numai de bine!