Cinsteşte pe tatăl tău...

Imparte Dragoste si Dragoste vei Primi:

... şi pe mama ta ca să-ţi fie bine... Porunca a V a (catehismul ortodox) şi respectiv a IV (catehismul catolic).
Isabella ar vrea să-l întrebe pe acela care le-a inventat (da, da Dumnezeu însăși i le-a dictat lui Moise pe muntele Sinai) de ce nu a făcut şi o poruncă care să zică:
--- „Cinsteşte pe copiii tăi, care nu au nicio vină că s-au născut. Asta-i datoria oricărui părinte. I-ai făcut? Ai grijă de ei!”
Dar, probabil, Dumnezeu a considerat că nu este necesar pentru că părinţii, din instinct, îşi iubesc copiii şi le doresc binele.
Şi totuşi sunt părinţi care nu-şi iubesc copiii... şi nici nu ai cum să-i condamni. Când ai mulţi... inima-ţi este prea mică să poate conţină iubire pentru toţi. 
Nu poţi judeca pe nimeni că nu te iubeşte. Iubirea nu poate fi impusă. Ori iubeşti ori nu iubeşti. E ceva ce simţi sau nu.
Dar dacă nu te iubesc, măcar să nu-ţi vrea răul. Măcar atât. Că e împotriva naturii. 
--- „Eu nu i-am condamnat niciodată că nu mă iubesc. Nici nu mi-a trecut vreodată prin minte. Nu m-a afectat cu nimic. Ce m-a afectat au fost blestemele, bătăile, dispreţul şi egoismul total de care au dat, şi dau dovadă. Au făcut abstracție de noi. Când se băteau cu topoarele şi noi urlam disperaţi... mama nu ne-a văzut o singură dată... Plângea singură, închisă într-o lume a ei. Iar noi, deşi o trăgeam de fustă, ne smiorcăiam disperați... . o dată... măcar o dată, să ne fi spus:
--- „Nu plângeţi dragii mamei, aşa-s adulţii.” Dar nu ne vedea, NU EXISTAM pentru ea. Ea suferea, atât. Noi... eram nişte statui de piatră invizibile.
Iar tata, de el ce să zici? El... ne vedea şi ne spunea că suntem nişte proşti să plângem.
--- „Nu mai plângeţi, măi proştilor, că nu-i nimic.” Cică îi păsa... zice el. Şi mă uitam la el şi-i citeam în ochi că „într-un fel” îi era milă de noi. Şi atunci... de ce continua să bea şi să sară la mama? De ce?! Dacă i-ar fi păsat cu adevărat ar fi încercat să schimbe ceva. De dragul nostru. Că aşa face un om căruia îi pasă. Dar... de ce să încetezi să bei când te simţi atât de bine?!”
L-a întrebat o dată pe tata:
--- „Tată, zi-mi şi mie de ce ne-ai făcut. Pentru că nu văd niciun sens în asta”. Iar el a răspuns:
--- „Să nu-mi pierd sufletul.”
--- „Ăsta este un motiv să faci copii? Dar la sufletul nostru te-ai gândit?!”
Cu mama e o altă poveste. Ne-a făcut pentru că aşa am venit, pe bandă. Dar avea un scop:
--- „Să mă ajute la bătrâneţe.” Wow! Ce motiv măreţ, demn de un uman.
Una e să te ajute şi alta e să pretinzi ca ei să renunţe la viaţa lor pentru tine. Numai tu să exişti în viaţa lor. Tu pe primul plan. Banii să ţi-i dea toţi ţie (că doar le-ai dat de mâncare) ca tu să cumperi tot ce vezi cu ei. Să nu te gândeşti că ei suportă umilinţe peste umilinţe. Că lucrează 20 de ore pe zi şi umblă cu papucii rupţi numai să-ţi trimită ţie bani, să trăiești bine.
--- „Mamă, nu mai cumpăra atâtea haine că ai destule pe care nu le-mbraci niciodată.”
--- „Eu nu am avut haine de mică, umblam cu o catrinţă. De aia am dreptul să-mi cumpăr acum.”
--- „Te cred mamă, şi mi se rupe inima. Dar la fiul tău nu te uiţi că umblă cu o pereche de pantaloni 10 ani? El... nu-şi permite mamă, că trebuie să ţi-i dea ţie. Pentru că l-ai născut şi i-ai dat de mâncare...”
Aşa ar vrea să-i zică mamei care nu face decât să pretindă... şi să pretindă pentru că i-a născut şi le-a dat de mâncare.
--- „Dar oare de asta ar trebui noi să-i cinstim pe părinţi? Că ne-au dat de mâncare? Oare nu este DATORIA lor să o facă? Nu este normal ca un părinte să-şi hrănească copiii? Până şi animalele o fac, şi ele, se consideră că, nu dețin capacitatea „înțelegerii”.
--- „Şi dacă tu numai pretinzi, pentru motivele de mai sus, noi... când mai trăim? Cu ce mamă, că tu pretinzi tot? Tu... ai toate drepturile... că ai suferit. Dar noi?! Nouă cine ne dă ceva?! Că-n ziua de azi egoismul este predominant. Şi când va veni şi rândul nostru... atunci nimeni nu ne va da o cană cu apă. Mai ales când NU MERITĂM.”

--- „Aşadar... Doamne, cred că e cazul să faci o poruncă şi pentru fii, nu numai pentru părinţi. ” 



2 comentarii:

Este o poveste, te rog să nu faci asumpții. Comentariile caracterizate de aroganţă/grandomanie, lipsă de respect, insulte, homofobii, trivialităţi nu vor fi publicate. Mulţumesc pentru timpul acordat. O viaţă frumoasă, plină de iubire-ţi doresc.