Blesteme de mamă

Mama începe să plângă, să bocească de fapt. Este expertă în materie. Boceşte pe cuvinte într-un fel în care-i sfâșie inima Isabellei.
— „Mamăăăăăăă, de ce m-ai lăsat singurică, mamă. Nimeni nu mă crede, nimeni nu mă iubeşte. Copiii nu mă ascultă, mă judecă. N-am avut niciun noroc. M-am născut doar la chin şi suferință. Mi-au luat toate drepturile. Mamă, vină şi mă ia şi pe mine...” 

Isabella începe să plângă şi ea, cu sughițuri.
Nu ştie cum să-şi îmbuneze mama. Ştie că suferă teribil, altfel nu ar plânge aşa. Se simte cumplit de vinovată şi îndurerată pentru că ea a declanșat reacţia asta. 

Cine m-a pus să-i zic să nu mai creadă tot ce zic prietenele ei?! Ce proastă sunt. Doar ştiu cum face, de fiecare dată în care deschid gura.
Deodată mama se trânteşte la pământ şi-ncepe să blesteme:
— „Să dea Dumnezeu şi Maica Domnului, până n-ai avea toate bolile mele, să te doară inima, să nu poţi să munceşti şi să nu te creadă nimeni, sufletul din gură să nu-ţi iasă... .”
Isabella o priveşte îngrozită, nu-i vină să creadă că propria ei mamă îi poate dori răul cu atâta înverșunare.
— „Mamă, dar ce-am făcut atât de cumplit?” 
Dar mama continuă să facă mătănii, sărutând pământul:
— „Până n-ai avea un bărbat ca al meu... şi să-ţi dea Dumnezeu un copil ca tine, să vezi şi tu ce-nseamnă să fii mamă...”
Isabella răspunde timid cu profundă tristeţe:
— „Dacă aş avea un copil ca mine, m-aș considera cea mai norocoasă mamă din lume.”

Nu este prima dată când mama ei o blestemă. 
De când îşi poate aminti (7 luni şi ceva - prima amintire) a asistat zilnic la astfel de scene. 
Poate chiar de mai multe ori pe zi.
Nu-şi aminteşte când a fost prima dată că a blestemat-o (pe ea) şi nu ştie dacă va înceta vreodată. 

Ce ştie este că o mamă nu ar trebui să-i dorească răul copilului ei. Orice ar face un copil... mama nu are acest drept. Niciun om NU ARE DREPTUL să-i dorească răul altuia... darmite o mamă.


Nu îi este frică de blestemele ei... nu. Toată lumea zice că blestemele de mamă „se prind”, dar Isabella nu crede.
Cum să se prindă dacă nu am făcut nimic rău şi nu le merit?! Cum poate Dumnezeu să se ia după aşa ceva?!
Isabella crede cu fermitate în Dumnezeu şi ştie că EL nu va asculta de rugăciunile mamei ei. 
—  „Doar nu-i nebun să vrea răul copiilor LUI, doar EL ne-a creat... La fel cum mama m-a creat...” 
Dar dacă-i adevărat că se prind... atunci sunt nenorocită pe viaţă. Nu numai eu, dar şi copiii, copiilor, copiilor mei... pentru că n-am fire de păr în cap de câte ori m-a blestemat....!” 

Mama continuă să blesteme vreme de câteva minute bune. Se duce-n grădină şi urlă cât poate... să o audă toată lumea cât de nefericită e. 
Isabella ar vrea să intre-n pământ şi să nu mai iasă niciodată.
Nu a înţeles atunci şi nu va înţelege niciodată de ce o mamă i-ar vrea răul copilului ei. 
Şi-i trece prin minte că-i un copil înfiat. Că nu e sânge din sângele ei. 
Numai aşa poate o mamă să blesteme cu atâta ură.
Din nefericire, îşi aminteşte că nu e singura care are (a avut şi va avea) parte de tratamentul ăsta. Nu. Şi câţiva dintre ceilalţi fraţi au fost/sunt blestemaţi. 
Poate toţi, nu ştie precis. Cei mari nu mai locuiau în această casă când s-a născut ea.

— „Am înţeles că nu mă poate iubi, dar de ce mă urăşte?! Cu ce-am greşit că m-am născut? Am cerut eu? Că-i clar că mă urăşte, altfel nu mi-ar dori răul cel mai rău. 
Doamne, cum poţi permite aşa ceva?!

citat despre mama antic-vintage pe fond gri

Mulțumesc pentru vizită! 

În curând, public o carte despre blesteme de mamă și un roman pe aceste teme. 
„O viață în cuvinte se numește – Blesteme de mamă”. 

Te aștept pe paginile și grupurile de Facebook unde îți poți împărtăși povestea dureroasă, teribilă și traumatizantă pe care ai avut-o sau o ai cu mama ta: 

Toți sunt bineveniți! 🙏

🕮
Cărțile în format tipărit publicate cu Cristina G. (în engleză și română) se găsesc peste tot online, dar pornesc de pe Amazon (unde au fost publicate inițial). 

Cărțile electronice numai în limba română (semnate cu Cristina Gherghel și Cristina G.), se găsesc absolut peste tot.  

🎁
Cărțile mele de auto-ajutor și dezvoltare personală se găsesc peste tot online, în ambele formate: electronic și de hârtie. 
Aici un link direct (apasă, se va deschide o altă pagină sigură 100%), ca să vezi titlurile pe Google Play  doar pe acelea noi, semnate cu numele meu întreg: Cristina Gherghel. 
Le poți avea GRATUIT dacă dorești să le recenzezi
Contactează-mă prin formularul de contact. Pe rețelele de socializare intru rar. 

💞💛💙
Dacă te-am ajutat cu ceva, consideră să te înscrii la canalele mele de YouTube: 
  • YouTube 1 – aici public afirmații pozitive, muzică anti stres, sunete relaxante și multe altele pentru a calma minți obosite și inimi sensibile
  • YouTube 2 – despre Dumnezeu 
Apasă pe îmi place dacă vizionezi vreun video, împarte cu prietenii și, în cazul în care ai timp, m-aș bucura nespus să-ți citesc părerile pozitive. 

Legea recompensei

Comentatorii care împart fericire au foarte multe șanse să citească gratis cărțile mele de auto-ajutor și pentru dezvoltare personală
Dar nu numai. ☺️

Credit fotografii 
Unele sunt de pe Pixabay, altele de pe PngTree

trifoi cu patru foi rosu + inima
🤍 Disclaimer 
O parte dintre linkurile oferite sunt linkuri de afiliat. Asta înseamnă că eu câștig un procentaj din (eventualele) vânzări generate de aceste linkuri. Pe tine nu te afectează cu nimic. Trebuie să-mi câștig și eu existența.



Aici ai o îmbrățișare de la mama pe care ai fi vrut și ai fi meritat să ai. Pentru tine, cu drag. 

desen mama cu par lung imbratiseaza doi copii


Trimiteți un comentariu

52 Comentarii

  1. trista istorioara,cumplita,bine ca nu se intampla in realitate aceste cazuri,sau poate ca sant,cine stie,....oropsiti acesti copii ,raman sigur cu sechele,nu-si pot revenii niciodata sau poate mai este o speranta cand v-a muri aceasta mama

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din nefericire, chiar există astfel de mame. Care cred că au dreptul să-şi blesteme copiii. Sechelele sunt o mare problemă. Le cari în spate toată viaţa.

      Ștergere
    2. sa stiti ca blestemele se prind pana in al saptelea neam ...cititi si in biblie,mai ales cele de mama ! mama mea a blestemat si blesteama si acum . eu sat paralizata ,sora mea are cancer ,tata e nevazator ,mie teama ca nepotii sa nu li se intample ceva rau . d-zeu sa ii pazeasca

      Ștergere
    3. Dar este absolut teribil ce spuneti! Cum pot mamele sa doreasca raul propriului copil? Ingrozitor. Complet contrar naturii. Imi pare extrem de rau. Sper sa nu li se intample si nepotilor. Curaj!

      Ștergere
    4. Iata exista asa mame, care isi blestema copii nevinovati, se pun in genunchi, inchina matanoi si pupa pamantul, dorind copiilor sai tot raul de pe fata pamantului. Doamne fereste de asa vietati....

      Ștergere
    5. Da, am tot primit mesaje private, exista o groaza de mame asa. Inspaimantator. Nu merita sa fie numite "mame", de fapt nu merita sa fie numite "fiinte umane". Nu au suflet, pur si simplu.

      Ștergere
    6. Exista astfel de mame, poate chiar mai rele decat mama din poveste.Este mama mea, niciodata nu am putut sa o inteleg, pana cand am dat de un blog unde se vorbeste despre parinti toxici si am inteles dupa 28 de ani k nu e vina mea ca nu ma iubeste

      Ștergere
    7. Mă numesc Lenuța,și ieu am pățit la fel și pățesc în momentul de față de și am vârsta de 48 ani, acuma mai urât se comporta cu mine și este și mai rea și mai mult mă blestema de și are vârsta de 69 ani și mă bârfește către oamenii și nu știe cum mar injosi și să-mi facă mai mult rău, de și ieu nu iam făcut nimic, doar nu sunt de acort cu ideile ei, menționez faptul că nu am fost crescută de iea, ieu am fost crescută de bunici, ea ma născut din flori, adică nu am avut tată, deci ieu sunt singurul copil al ei, deci ea nu a mai avut alți copii, dar mă urât și mă urăște de moarte, și dacă mi sa întâmplat ceva rău în viață, ea sa bucurat și era extrem de fericită, din păcate asta mise întâmplă și mie, nu știu până când probabil până când Dumnezeu va decide să o strângă de pe pământ, dar ma terorizat toată viata și continuă să mă terorizeze, pur și simplu nu mai pot să o suport este de groază, este un cosmari, vă rog să mă credeți!

      Ștergere
    8. Lenuța, vă credem și ni se sfâșie inima de durere pentru dvs. Nu știu ce suflet are mama dvs. Poate are o problemă la cap și este incapabilă să iubească.
      Mai mult ca sigur, vă învinuiește pe dvs. că v-ați născut din flori, când decizia a fost a dumneaei, indiferent de modul în care ați fost concepută.
      Există multe creaturi așa. Învinuiesc pe cei care n-au avut niciun cuvânt de spus.
      Îmi pare rău, sincer, și-ar vrea să vă ajut, dar cum?
      Tot ce pot să fac este să vă sugerez să rupeți legăturile cu dumneaei și să plecați cât mai departe cu putință. Poate undeva unde nu știe nimeni. În așa fel blestemele și răutățile ce-i ies din gură să nu vă mai ajungă la urechi.
      Că Dumnezeu nu va asculta în ruptul capului de blesteme. Nu vă va trimite necazuri.
      Aveți încredere în bunătatea universului.

      Repet, dacă aveți posibilitatea, îndepărtați-vă și fizic și moral de dumneaei.
      Nu aveți nicio datorie față de o asemenea creatură.

      Vă doresc mult curaj și încredere că într-o zi veți fi scăpat de o asemenea greutate.

      Vă asigur că nu sunteți singură în această suferință imensă.

      Ștergere
  2. Si eu am fost blestemata de mama ! Cam la fel ca in povestioara ! De pe vremea cand aveam 9 ani a inceput sa se indeparteze de mine, sa ma neglijeze iar eu a trebuit sa ma ingrijesc singura... si mereu ma certa fara motiv si incepea sa ma blesteme ! Acum am 27 de ani si in copil putin trecut de 1 an si incep sa cred ca blestemele ei s-au prins ! Momentan locuiesc numai cu ea si copilul meu (temporar, e sotul plecat) si nu-i convine nimic,orice fac nu e multumita,asa a fost mereu ! Oricat incerc sa ii fac pe plac este imposibil ! Va zic sincer, simt ca imi pierd mintile !!!!! Ma face sa ma simt vinovata pt tot ce i se intampla ei, am ajutat-o mereu pe cat posibil dar tot degeaba ! Nici palate daca i-as face tot nu ar fi multumita ! Cred ca vrea doar sa plec din casa ei sa o las in pace! Va veni si acea zi, o astept ca pe aer, sper doar sa mai rezist pana atunci pt ca simt ca mor pe zi ce trece ! Din cauza ei , am dezvoltat pe fond nervos o boala autoimuna... si cand i-am zis ce am m-a facut sa-mi para rau ca i-am zis !! Nu inteleg de unde atata ura pt mine! Suntem 4 copii, mai am 3 frati mai mari, de toti e nemultumita desi isi vad de familia si viata lor insa dintre toti, eu cea mai mica am avut de suportat multe din partea ei si inca am ! 3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este extraordinar de trist sa aud asa ceva. Inteleg perfect prin ce treceti si-mi pare extrem de rau. Unele femei pur si simplu nu ar trebui sa aiba copii, nu-i merita. Din nefericire, mame ca a ta, exista in viata reala si fac numai rau. Cred ca ati dezvoltat o boala, de ati putea pleca cat mai departe de ea... Pentru copilul ala care e complet nevinovat. Eu sper sa nu se prinda blestemele alea lipsite de umanitate. Va doresc din inima sa reusiti sa faceti fata pana vine sotul, si apoi plecati cat mai departe. O sa incerce sa va stoarca si ultima farama de rabdare, dar cand veti pleca va va vrea inapoi. Asa fac ele. Este infinit de greu, dar pentru copilul Dvs, trebuie sa-i tineti piept. Mult succes si mult noroc.

      Ștergere
    2. Sa stiti ca orice boala pe fonul de nervi este tratabila. Principalul cat mai mult sa pastrati calmul si sa nu considerati nici un vuvant de a ei...

      Ștergere
  3. Foarte trist.de asemenea insulte (blesteme)am avut si eu parte dar nu de la mama ci de la soacra adresate mie si fiului eu.va spun sincer ca stau cu frica în san ca oare ce se va intampla.mai frica îmi este ca am 2 copii si sa nu cadă asupra lor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ingrozitor cum oamenii pot blestema alti oameni. Ca si cum ar fi un lucru normal. Inspaimantator. Imi pare extrem de rau sa aud/citesc atatea istorii de genul. Sper ca Dumnezeu sa nu se ia dupa asa ceva. Nu e El care vrea raul.

      Ștergere
    2. Ia mama ...si mergi la biserica.. ...preotul va face anumite rugaciuni....matanii...canoane....nu su t de bisericca dar cred in asa ceva....Mi se intampla si mie...'o sa ai fata...o sa plangingi in pumni...o sa muncesti din greu....asculta.ma...''....doar rugaciunile ...preotul ...si mama le pot rupe....cititi mai mult despre blesteme de mama...chiar daca nu sunt spuse cu inima rea....lanervi...fiecare incearca sa se descarce....eu acu ...incerc sa ma descac...rupand ceva....hdar nociodata pe ....n8ciodata pe 2ingeri pe care mi.a dat DUMNEZEU....buni.sau rai....intelingenti....sau mai putin.....mutumesc ..ca sunt sanatosi....cutaj...mergeti cu mamele la preoti pentru rugaciuni...vorbiti cu ei....o pereche de chiloti..ciorapi..pe dos.. nu e rau...se spune ca nu se prinde nomic....sanatate ...la toata lumea..

      Ștergere
  4. da aproape identica e povestea mea de mica ma blestema mama pe mine si sora mea sa ne dea Dumnezeu fericirea care o avea ea .adica ea de fapt era foarte nefericita si era deja la a doua casatorie .si uite ca acum amandua noi sorele suntem divortate parasite si nefericite .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce sa spun... refuz sa cred ca sunt blestemele. N-as mai putea dormi daca as crede. Nefericirea domneste peste tot. Iti vine sa te duci in padure sa nu mai auzi de oameni de acesti gen. Trist si ingrijorator.

      Ștergere
  5. Buna. Am aproape 16 ani, trebuie sa ii implinesc acum in 2 aprilie
    Mama mea face blesteme , ma injura, ma insulta aproape zi de zi, zice ca Dumnezeu sa imi dea doar rau, sa sufar toata viata mea, sa nu am noroc, sa imi dea ce este mai rau pe acest pamant.
    Se uita mereu cu ochi rai la mine..cand de fapt eu am incercat sa fie mereu totul bine.
    Imi este foarte greu.
    Am un iubit care pot sa spun ca este o persoana minunata, are grija de mine, asa cum nimeni nu a mai facut-o niciodata.
    sa bagat intre noi sa ne desparta, ne-a injurat a facut de toate..dar nu a reusit
    El a ajutat familia mea foarte mult, dar ea continua sa isi bata joc...cand el si-a dat si inima doar ca sa le arate cat de mult tine la mine
    are 21 de ani si zice ca nu e pentru mine...dar este o persoana deosebita...am plans si am suferit foarte mult..am inceput sa am anxietate si depresie...pentru blestemele ei...imi doresc ca Dumnezeu sa ma ajute..pentru ca cel mai rau lucru este cand propria mama...catr ti-a dat viata iti vrea un rau absolut...am suferit si cand era mai mica dar acum imi este cel mai greu..imi doresc din tot sufletul sa fiu bine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri

    1. Draga Anonima, imi pare infinit de rau sa citesc ca exista atat de multe cazuri de acest gen pe lumea asta. O mama ar trebui sa-si iubeasca copilul inca inainte de a sa fi nascut. Multi oameni sunt complet lipsiti de sentimente, dar de aici si pana a dori raul copilului tau, este o cale lunga. Nicio mama in univers n-ar trebui sa faca asa ceva. Cum sa-i doresti raului propriului tau copil... cand l-ai purtat in pantece? Cum?! Dar uite ca sunt si fiinte de acest gen care numai oameni nu se pot nume. Nu merita sa fie numita mama. Ai numai 16... ce trist! Imi pare bine insa ca-l ai pe acest baiat. Nu ma simt sa te indrum sa vorbesti cu mama ta... se pare ca nu asculta. Sincer, nu stiu ce as face in locul tau. Daca ai avea 18, te-ai casatori si ai pleca in lume, dar asa? Stiu ca acum ti se pare ca nimic nu o sa fie bine, dar, te asigur ca va fi. Cunosc multe persoane care au iesit din astfel de situatii plecand in lume, departe de ele. Iti va fi bine intr-o zi. Tine-l aproape pe baiat si faceti-va planuri. Multe. Si credeti in ele cu toata puterea voastra. Visele se implinesc numai daca crezi in ele. Curaj!

      Ștergere
    2. Sunt autorea articolului, doar ca nu reusesc sa raspund folosind contul meu. Imi cer scuze tuturor cititorilor. Curaj! Nu esti singura!

      Ștergere
    3. O........nu stiu ce sa.ti spun...sunt ...mama...de 6 ani ...a 2 copii...6 si 3 ani....dar...nu stiu...azi ca azi....chiar dacs as sti ca unul din copii mei ar fi pe invers...l.as sustine....fac fffffmulte sacrificii impreuna cu barbatul....nu cred ca o deluzie
      ...as descarca.o asupra copiiilor...vobeste cu un preot. ..ai credinza in D.zeu....mai devreme sau mai yarziu ...se vede...D.zeu ne pune l oncercare...nu abandona credimta....

      Ștergere
  6. Sunt intr-o situație asemănătoare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Copilaria nea nu a fost una frumoasa,pe când aveam 6 ani, părinții m-au dus la bunica pe motiv ca eram mai aproape de școală. (Îi vedeam în weekend)
    Am suferit enorm ,le simțeam lipsa zilnic ,as fi dat orice doar sa îi văd. (Mă întâlneam cu ei doar în weekend)
    Mama s-a mutat cu mine cand aveam vreo 13 ani,pe motiv ca am suferit datorita lipsei ei din viața mea. Dar,motivul era altul:își găsise ea un barbat ,iar eu stăteam în apropiere de el.
    Timpul a trecut ,și iată, a băgat divorț. (Motivul era acela ca nu se simțea respectata și mai ales din cauza mea,ca am vrut sa stau cu ea).
    În acel an ,aveam examenul de clasă a 8a, timp în care aducea acasă 2 fete.
    Ajunsesem sa mă împrietenesc cu ele, mă lasă cu ele în casa,iar apoi ea pleca.
    Știam ca ceva e neinregula, iar banuielile mele s-au adeverit. A venit intr-o zi sa-nu spună "știi ? Eu sunt de ceva timp cu șoferul x".
    Atunci am simțit ca îmi pica cerul în cap,mi-am dat spuneam ca mi-a trădat tatăl. I-Am spus ca nu sunt de acord iar în secunda 2,m-a bătut teribil. Eu am plecat printre blocuri ,și mi-am sunat tatăl sa mă ia.
    Am făcut naveta vreo 3 luni...Mă simteam bine cu tata,chiar dacă stia ca se folosea de mine ca sa nu mai bage pensia alimentara în cont.
    Cu o zi înainte de ziua mea,a venit la magazinul tatălui unde el adusese marfa. M-A văzut acolo și a început sa urle "din cauza ta ne-am despărțit",tatăl m-a rugat sa plec puțin afară ,sa discute cu ea. Atunci am auzit zgomote puternice. Am intrat sa văd ce se întâmplă ,era mama care dădea cu picioarele în uși și urla ca o bătea tata. Sora mea,care avea 10 ani și rămăsese cu ea,mă ruga sa îi țin ,dar nu știam pe care. Atunci,a venit vânzătorul magazinului și a tinut-o de mâini deoarece o văzuse ca luase o sticla de bere (din sticla) și o indreptase spre mine. M-Am speriat atât de tare și am căzut jos,atunci a aruncat sticla pentru a-mi da în cap,dar nu a reușit.
    Undeva prin luna mai,tatăl eî m-a luat și m-a dus la ea (spunea ca un copil trebuie sa stea cu mama lui).
    Când m-a văzut mi-a zis " de ce ai venit la mine? Eu voiam mai întâi să cer lu taicatu mai mulți bani la pensie.
    Atunci mi-am dat seama ca eu pentru mama nu însemn decât un ban pe un cont.
    Timpul a trecut,iar ea a găsit pe altul.
    Terminase divorțul cu tata,și totodată a primit și 3 miliarde când au împărțit "averea".
    Noul ei iubit era colonel,avea 55 ani(ea avea 40) și a reușit sa îi manance fiecare bănut. Când am văzut ce se întâmplă, am încercat sa îi fac observație asupra a ce se întâmplă ,iar ea m-a bătut așa tare încât a venit politia,iar eu ca sa o apar am declarat ca plângeam datorita unei note.
    Acel barbat s-a adeverit a fi căsătorit, își bătea doar joc de ea.
    A trecut o vara,și a găsit pe internet un altul ,pe care mi l-a adus în casa.
    A început sa mă gonească la tata,mă bătea zilnic ,mă blestema și îmi striga ca îi mănânc banii ( iar mie nu îmi dădea nimic niciodata,îi cheltuia cu dansul care nu avea nici un venit)
    M-a bătut pe mine săi pe saiora mea cu umerasul, încât a înnegrit pielea pe mine,pe motiv ca avem chei de la casa ei,și o găsim cu cracii în sus.
    A venit tata sa ne ia iar ea i-a deschis ușa mașinii și a zis " sa le iei tu de azi,le-am ținut destul".
    Nu am spus nimic tatălui meu,dar când m-am aplecat a văzut ca aveam spatele negru.
    Atunci ne-a dus la protecția copilului ,apoi la politie și tot așa.
    Tatăl si-a găsit și el o iubita care a procedat la fel iar maicamea a fost obligata de imprejurari și ne ia.
    Nu mai avea bani deoarece o dăduse sefa ei afară pe motiv ca are probleme de comportament,a plecat cu iubitul în străinătate,iar eu și sora mea am stat singure.
    Îmi trimitea bani sa îi plătesc o rata,iar în rest trăiam pe banii bunicii.
    Acum s-a intors iar ,și nu are de gând sa plece. Sta cu iubitul și e supărată ca ne vede în fata ei (și ca îi mâncam banii).
    Precizez ca împlinesc 18 ani peste 2 saptamanî și mă gândesc serios la viitorul meu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Copilaria nea nu a fost una frumoasa,pe când aveam 6 ani, părinții m-au dus la bunica pe motiv ca eram mai aproape de școală. (Îi vedeam în weekend)
    Am suferit enorm ,le simțeam lipsa zilnic ,as fi dat orice doar sa îi văd. (Mă întâlneam cu ei doar în weekend)
    Mama s-a mutat cu mine cand aveam vreo 13 ani,pe motiv ca am suferit datorita lipsei ei din viața mea. Dar,motivul era altul:își găsise ea un barbat ,iar eu stăteam în apropiere de el.
    Timpul a trecut ,și iată, a băgat divorț. (Motivul era acela ca nu se simțea respectata și mai ales din cauza mea,ca am vrut sa stau cu ea).
    În acel an ,aveam examenul de clasă a 8a, timp în care aducea acasă 2 fete.
    Ajunsesem sa mă împrietenesc cu ele, mă lasă cu ele în casa,iar apoi ea pleca.
    Știam ca ceva e neinregula, iar banuielile mele s-au adeverit. A venit intr-o zi sa-nu spună "știi ? Eu sunt de ceva timp cu șoferul x".
    Atunci am simțit ca îmi pica cerul în cap,mi-am dat spuneam ca mi-a trădat tatăl. I-Am spus ca nu sunt de acord iar în secunda 2,m-a bătut teribil. Eu am plecat printre blocuri ,și mi-am sunat tatăl sa mă ia.
    Am făcut naveta vreo 3 luni...Mă simteam bine cu tata,chiar dacă stia ca se folosea de mine ca sa nu mai bage pensia alimentara în cont.
    Cu o zi înainte de ziua mea,a venit la magazinul tatălui unde el adusese marfa. M-A văzut acolo și a început sa urle "din cauza ta ne-am despărțit",tatăl m-a rugat sa plec puțin afară ,sa discute cu ea. Atunci am auzit zgomote puternice. Am intrat sa văd ce se întâmplă ,era mama care dădea cu picioarele în uși și urla ca o bătea tata. Sora mea,care avea 10 ani și rămăsese cu ea,mă ruga sa îi țin ,dar nu știam pe care. Atunci,a venit vânzătorul magazinului și a tinut-o de mâini deoarece o văzuse ca luase o sticla de bere (din sticla) și o indreptase spre mine. M-Am speriat atât de tare și am căzut jos,atunci a aruncat sticla pentru a-mi da în cap,dar nu a reușit.
    Undeva prin luna mai,tatăl eî m-a luat și m-a dus la ea (spunea ca un copil trebuie sa stea cu mama lui).
    Când m-a văzut mi-a zis " de ce ai venit la mine? Eu voiam mai întâi să cer lu taicatu mai mulți bani la pensie.
    Atunci mi-am dat seama ca eu pentru mama nu însemn decât un ban pe un cont.
    Timpul a trecut,iar ea a găsit pe altul.
    Terminase divorțul cu tata,și totodată a primit și 3 miliarde când au împărțit "averea".
    Noul ei iubit era colonel,avea 55 ani(ea avea 40) și a reușit sa îi manance fiecare bănut. Când am văzut ce se întâmplă, am încercat sa îi fac observație asupra a ce se întâmplă ,iar ea m-a bătut așa tare încât a venit politia,iar eu ca sa o apar am declarat ca plângeam datorita unei note.
    Acel barbat s-a adeverit a fi căsătorit, își bătea doar joc de ea.
    A trecut o vara,și a găsit pe internet un altul ,pe care mi l-a adus în casa.
    A început sa mă gonească la tata,mă bătea zilnic ,mă blestema și îmi striga ca îi mănânc banii ( iar mie nu îmi dădea nimic niciodata,îi cheltuia cu dansul care nu avea nici un venit)
    M-a bătut pe mine săi pe saiora mea cu umerasul, încât a înnegrit pielea pe mine,pe motiv ca avem chei de la casa ei,și o găsim cu cracii în sus.
    A venit tata sa ne ia iar ea i-a deschis ușa mașinii și a zis " sa le iei tu de azi,le-am ținut destul".
    Nu am spus nimic tatălui meu,dar când m-am aplecat a văzut ca aveam spatele negru.
    Atunci ne-a dus la protecția copilului ,apoi la politie și tot așa.
    Tatăl si-a găsit și el o iubita care a procedat la fel iar maicamea a fost obligata de imprejurari și ne ia.
    Nu mai avea bani deoarece o dăduse sefa ei afară pe motiv ca are probleme de comportament,a plecat cu iubitul în străinătate,iar eu și sora mea am stat singure.
    Îmi trimitea bani sa îi plătesc o rata,iar în rest trăiam pe banii bunicii.
    Acum s-a intors iar ,și nu are de gând sa plece. Sta cu iubitul și e supărată ca ne vede în fata ei (și ca îi mâncam banii).
    Precizez ca împlinesc 18 ani peste 2 saptamanî și mă gândesc serios la viitorul meu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragă anonimă. Îmi curg lacrimi amare pe obraji. Nici nu-mi închipui ce simți în sufletul tău de copil nevinovat. Nu știu care și cum a greșit și greșește mai mult dintre părinții tăi. Un lucru e cert, ei doi nu trebuiau să se întâlnească. Un viitor cu ei este imposibil mai ales acum. Personal aș pleca în străinătate, departe de ei pentru totdeauna. Nu merită numiți părinți. Dar e greu să știi unde și cum să pleci. Cere ajutorul unei asociații. Oferă-ți timpul în serviciul societății, fii respectoasă și cineva te va vedea și-ți va oferi o șansă. Sunt sigură. Nu-ți pierde niciodată speranța. Va ieși soarele și pe strada ta. Trebuie! Curaj!

    RăspundețiȘtergere
  10. Știu că cuvintele nu-ți aduc alinare, dar trebuie să crezi că acest coșmar se va termina. Departe de ei... fără să-ți știe de urmă. O îmbrățișare caldă.

    RăspundețiȘtergere
  11. Si es AM fost blestemata de mamá mea acum un año sí acum 3luni a murit si a plecat cu blestemul in pamant. Ñu stiu cum sa-mi gases linistea. In fiecre noapte ma rog ca bunul dumnezeu so erte si sa ea blestemul dupa mine si sa-l duca peste 9 genenerati si sal uite acolo. Sunt ff speriata nu cred in blesteme in vraji sau ca exista asemenea oameni pe pamant. Cum se poate rezolva cine poate dezlega aceste blesteme de mama? Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare extraordinar de rău să aud că vă chinuiți din cauza unor blesteme exprimate de o mamă.
      Aș vrea să vă ajut, sincer. Dar eu nu cred că Dumnezeu ascultă blestemele mamelor și nu cred că va pedepsi 9, 7, mai puține sau mai multe generații.
      Sunt de părere că deoarece ne zbatem și ne gândim la răul dorit de cea care ne-a dat viață, atragem negativitate în viața noastră.
      Dumnezeu este bun și îndurător, nu are cum să vă pedepsească așa aiurea.
      Nu cred nici că există cineva de pe pământ care poate dezlega vrăji. Cine zice că poate să facă asta, s-o facă fără bani.
      Sunt convinsă că rugăciunile ajută mai mult decât orice în fiecare circumstanță nefericită.
      Credeți că Dumnezeu este alături de dvs. și nu împotriva voastră. Suntem copiii Lui mai mult decât copiii celor care ne-au crescut și ne-au blestemat.
      Vă doresc să vă găsiți pacea și să nu vă mai gândiți la ce-a spus mama dvs. Este departe acum, nu vă mai poate atinge. Rugați-vă pentru dvs. și familia dvs. și nu vă pierdeți speranța. Va fi bine dacă vă gândiți la bine.

      Ștergere
  12. Am o varsta si de cand ma stiu mama ne blesteama, pe Tata, pe mine (singurul copil), pe fiul meu, pe nepotii mei. Am ajuns in pragul disperarii. Are aproape 90 de ani si nimic nu o imbuneaza. Nu vorbesc cu ea, ca la fiecare discutie te face si pe tine sa faci pacate. Voi pleca din Tara, e posibil sa I se intampla ceva si eu nu pot vorbi cu ea. Nu prea stiu ce sa fac. Fffff trist.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Câtă durere transpare din mărturia dvs. Mi se rupe inima. Îmi pare tare rău.
      Se înțelege că sunteți un om bun, nu meritați așa ceva.
      Mă tem că nimeni nu vă poate ajuta.
      Tot ce vă pot spune este să nu vă simțiți vinovată dacă i se întâmplă ceva: este cursul vieții, iar dvs. ați făcut tot posibilul să vă înțelegeți cu mama dvs., cum este corect.
      Cred că nu-și dă seama cât de mult rău face. Pe timpuri, să blestemi era comun. Nu normal, comun. Multe femei, mame și bunici, o făceau fără nici cel mai mic regret sau remușcare.
      Nu este o scuză, nici pe departe, mi se pare monstruos, o explicație mai degrabă.
      Ați încercat, nu este vina dvs. dacă trece în neființă în aceste condiții.

      Ștergere
  13. De când ma știu mama ne-a blestemat.Toata viata am tânjit după iubire și afecțiune părintească. Am 46 de ani și doi copii, nicicum nu pot înțelege răutatea ei. Nu cred că blestemele ei mă pot afecta, Dumnezeu e bun și drept... Dar răutatea ei ma afectează, atâta răutate într-un singur om care mai este și mama... Am ajutat-o mereu, oricum nu recunoaște și nu este mulțumită.Mi-a făcut foarte mult rău, acum îmi blestema și copiii. Am iertat-o mereu, dar simt ca nu mai pot, am nevoie de liniște, de pace.Ma aduce la disperare, nu știu cum sa procedez, am ajuns la capătul puterilor. O viața de om trăită cu sufletul sfâșiat și mii de întrebări fără răspuns. Îmi sufoc copii cu dragostea ce le-o port, dar cred ca într-o oarecare măsură e ceea ce mi-a lipsit. Închipuiți-vă că merge la biserica tot timpul dar e plină de răutate și venin.Da, sunt și astfel de mame din păcate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Off, Doamne! Mi se frânge inima de durere. Este normal ca răutatea mamei să vă afecteze. Cum să nu vă afecteze?! Cum să nu tânjiți după iubirea părintească?! Este un drept al fiecărui copil, o datorie nu numai morală a fiecărui părinte. Dar dacă părinții nu-și pot iubi copiii – căci, din nefericire, iubirea nu i se poate impune sau pretinde nimănui, chiar dacă-i părinte – măcar să nu-i urască, să nu le facă rău, să nu-i blesteme. Și totuși, iată, că se-ntâmplă atâtor oameni. Copii nevinovați. Copii care nu au cerut să vină pe lume. Copii care-și ajută părinții, care se sacrifică și care fac mii de compromisuri în numele iubirii necondiționate. Iubesc pentru că-s oameni cu suflet.
      Aceste persoane veninoase care merg la biserică, oare pe cine vor să păcălească?! Sigur nu pe Dumnezeu. Merg la biserică că așa s-au obișnuit, de ochii lumii.
      Câteodată mă gândesc că nu-și dau seama de ceea ce fac, poate le lipsește ceva din creier, sunt bolnave psihic. Degeaba le spunem, degeaba implorăm milostivire și cerșim iubirea ce ar trebui să primim de drept. Creaturile acestea fără suflet sunt incapabile de iubire.
      Aș vrea să vă ajut. Aș vrea să am cuvinte care să vă ia durerea din suflet și greutatea de pe umeri, dar nimeni nu are această putere supranaturală.
      Vă îndemn să reflectați profund asupra faptului că dvs. nu aveți nicio vină, că ați făcut și faceți infinit mai mult decât merită mama dvs. Împăcați-vă cu dvs., acceptați că nu vă iubește și că-i o creatură fără suflet. Dacă ați reuși s-o ignorați, ar fi ceea ce merită. Vă iubiți copiii, feriți-i de răutatea și influența negativă a mamei dvs.
      Dacă vor să o viziteze, dați-le voie. Poate vor vedea singuri de ce este capabilă și incapabilă. Dar dacă copiii dvs. nu vor să aibă de-a face cu domneai, nu-i obligați. N-au nimic de pierdut.
      Nu pot decât să vă spun să nu vă pierdeți speranța. Cine știe de ce suntem supuși acestor lipsuri și dureri? Poate să creștem în virtuți.
      Nu sunteți singur/ă, din nefericire, poate ați citit comentariile de mai sus.

      Ștergere
  14. Mama ma blesteama, dracuie si injura permanent. Daca am vrut sa mananc doua fructe (din banii mei) mi-a spus ca sa se transforme in cancer tot ce mananc de acum inainte.
    Ieri mi-a spus ca sigur nu ma voi casatori si am intrebat-o daca mi-a facut ceva si practic a recunoscut ca da. Nu o inteleg. Daca tot vrea sa scape de mine, de ce mi-a mai facut ceva sa nu ma pot casatori niciodata?!?
    Imi doreste permanent moartea.
    Are o privire foarte urata, chipul schimonosit cand adreseaza blestemele si dracuielile.
    Ii spun ca nu este binesa dracuie, sa blesteme si sa injure si imi spune ca nu o invat eu pe ea. Ii spun ca sunt invataturi de la sfinti, de la preoti, ca nu este bine ce face si continua mai rau sa se napusteasca asupra mea.
    M-am saturat! Continuu sa imi spuna ca vrea sa ma vada cum mor, cum ma chinuiesc, ca ea m-a facut si ea trebuie sa ma ingroape. Eu i-am zis ca nu asta e legea firii, dar ea ma contrazice si afirma cu bucurie ca se va bucura enorm cand voi muri.
    Are deja o privire bolnava. Nu stiu daca e o problema psihica sau e vorba de vreo posesiune a duhurilor rele. Sau ambele.
    Sper sa ma pot rupe de aceasta femeie si sa gasesc pe cineva cu care sa ma casatoresc. Pentru ca e clar ca ce mi-a marturisit intr-un moment de furie este adevarat, din pacate, chiar si prin aceste ganduri f. negative, prin blestemele ei imi doreste sa nu imi gasesc pe nimeni.

    RăspundețiȘtergere
  15. Îngrozitor! Absolut îngrozitor. Astfel de femei nu ar trebui să aibă copii. Este o femeie rea, fără îndoială, problemă mintală sau nu, posedată de diavol sau nu!
    Cum să se bucure când mori?! Dar nu ar trebui să moară ea înaintea ta? Cum să mori tu?!
    Aș vrea să te ajut, aș vrea atât de mult... dar n-am cum.
    Știu că vrei să pleci de la ea, dar, părerea mea strict obiectivă este că măritișul nu este soluția. Sunt sigură că vezi peste tot femeie nefericite în căsătorie. Mă tem că ieși dintr-un iad și intri-n altul. Dacă bărbatul te va bate? Cum vei ieși dintr-o situație așa?
    Evident, că-ți doresc din tot sufletul să-ntâlnești un om bun și iubitor și sunt sigură că asta se va întâmpla, dar nu știu când.
    Nu crede o secundă că ți-a făcut vrăji... Spune așa ca să te rănească. Să-ți fie teamă. Dar să nu-ți fie. Nu te gândi la asta. Bărbații nu vor să se mai însoare ca odată. Nu are ea putere să oprească destinul unui om.
    Dacă ești majoră, te-ai gândit vreodată să pleci din țară? Cât mai departe? Și nu te uita în urmă. O femeie așa, nu merită decât să fiu uitată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc din suflet pentru sfaturi!
      Incerc sa o ignor pe cat posibil cand face asa...
      De plecat e mai greu, am rude aici in tara. Specializarea pe care am facut-o nu imi permite sa o profesez niciunde in lume - dreptul. Ar trebui sa o iau de la capat unde voi merge... e ceva mai complicat.
      Multumesc inca o data pentru vorbele bune de incurajare spuse!

      Ștergere
    2. M-aș bucura enorm să știu că ești bine pe undeva, departe de femeia care ar trebui să te iubească blajin, nu să te urască așa de violent. Și de câte ori nu am auzit astfel de istorii sinistre....
      E complicat cu plecarea peste hotare, mai ales în perioada asta, iar dacă nu poți profesa... ce folos?
      Ești o persoană inteligentă și mult mai puternică decât crezi, sunt sigură că vei găsi o cale de ieșire din situația asta inumană.
      Îți doresc mult succes și să auzim numai de bine.

      Ștergere
  16. La fel am si eu o astfel de mama..de cand ma stiu m-a insultat, descurajat, impins la rau..nimeni pe lume nu mi-a vorbit mai urat ca ea. Tipa, striga, ma blesteama sa nu am noroc, parte de munca mea, sa mor. Face orice sa ma discretizeze, la oricine o vede si o asculta. Mi-e rusine de lume de vecini, ea este rusinea mea. Am un serviciu bun, dar mi e rusine pe strada de lume de cum ma injoseste. Face orice sa ma supere, sa nu fiu, fericita si bine. Este singura persoana in care nu am incredere si stiu ca mi-ar face rau cum ar putea. Are 78 de ani. Ce sa fac sa indur? Eu sunt plecata din tara dar vin acasa, casa este a mea. Mi e rusine sa vin cu prieteni sau sa am invitati, ca se ia de ei. Ma iertati ca v-am spus durerea mea, dar in societatea noastra este un tabu, sa crezi ca o mama este asa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă persoană care suferi atât de mult din cauza răutății fără măsura a mamei care te-a pus pe acest pământ, nici nu-ți imaginezi cât de mult înțeleg ceea ce spui. Îmi sângerează inima de durere. După atâția ani de scris și auzit astfel de istorii sinistre, tot nu reușesc să concep un asemenea comportament din partea celor care ar trebui să ne iubească necondiționat, nu să ne facă mai rău decât ne-ar face un străin.
      Îți înțeleg rușinea, amărăciunea, necazul și-as vrea ca măcar un cuvânt din ce scriu să-ți dea alinare.
      Cu infinită tristețe îți spun că în privința mamei, nu ai ce să faci.
      Nu ai ce să faci nici în privința celor care o cred. Știu că sunt mulți. Mulți români, mult prea mulți cred răul cu-atâta ușurință... Femeile, ăsta-i adevărul curat, poate o cred pe mama ta, mai cu seamă dacă sunt și fac la fel. Că mama ta are o armată de aliați.
      Ceea ce cred alții, nu stă în puterea ta să schimbi.
      Numai ceea ce crezi tu ar trebui să conteze pentru tine.
      Nu ai vină, știi că mama ta n-are motive să facă asta (și chiar dac-ar avea, n-ar trebui să se comporte așa de mișelește), știi că oamenilor le plac scandalurile și pleacă urechea la toate nemerniciile, adevărate sau nu.
      Se vede că ești om inteligent, înțelept.
      Fixează-te pe conștiința ta curată, ignoră mizeriile mamei tale și ale celor care te condamnă pe spusele ei. Dacă ar fi oameni buni, n-ar face asta.
      Nu lăsa viața să treacă pe lângă tine din cauza asta.
      Prietenilor, or celor cu care ai vrea să vii în vizită, explică-le situația. Fă-o cu calm, fără ură. Expune faptele. Clar și concis. Pune-i în temă și dacă ei sunt dispuși să accepte o așa problemă urâtă și să ți se alăture, atunci nu ezita să mergi în vizită acasă la tine( cu cine vrei).

      Ștergere
    2. Secretul este să accepți, fixându-te pe conștiința ta curată. Să ignori comportamentul diavolesc al mamei tale.
      De fiecare dată-n care face asta, tu gândește-te că nu e vina ta. Este o ființă rea, care n-ar fi trebuit să facă copii.
      Când durerea te copleșește, gândește-te la oamenii buni din viața ta. În privința ei și a celor care te critică, nu ai ce să faci. Nu te simți rușinată, nu tu greșești, ci ea și ei că o cred.
      Nu este deloc ușor, dar numai așa poți să ai o existență decentă, dacă continui să ai legături cu ea.
      Poate nu vei fi niciodată cu-adevărat fericită, cât timp ea este în viață, dar totul are un sfârșit. Totul.
      Într-o zi, acest coșmar se va sfârși.
      Eu mă voi ruga pentru tine.

      Ștergere
  17. Scrieti atat de frumos si incurajati oamenii aflati in situatii limita, in situatii extrem de dificile.
    Sunteti psiholog? Daca nu sunteti psiholog, stiti atat de bine sa incurajati semenii si sa evidentiati exceptional tarele morale ale mamelor contemporane. Citind acest blog ma regasesc. Observ atatea lucruri comune de relatii toxice dintre mamele si copiii lor. Din ce in ce mai mult vedem mame toxice. Ce or avea?! S-au molipsit atatia parinti de nebunie, de rautate? E o societate nebuna, nebuna, nebuna... traim intr-o lume atat de ciudata si in care relatiile interumane au luat-o razna. Sunt de domeniul SF-urilor. Lumea nu mai este cum a fost odata. Se intorc anormal parinti contra propriilor copii, vedem cum s-au contaminat de rautate foarte multi, din pacate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc tare mult. Am fost psiholog sau o să fiu într-o altă viață. Sunt psiholog amator, să spunem.
      Aș da orice ca îndrumările, cuvintele mele să dea măcar puțină alinare celor care sunt așa de bătuți de soartă.
      Mă îngrozesc când văd și citesc despre atâta durere.... Amar ce nu ar trebui să existe.
      Când mama te blestemă, pe cine te poți baza? Cine altcineva să fie de partea ta în lumea asta?
      Consider că este cea mai mare durere a unui copil. Ducem în spate munți de suferință.
      Cred că oamenii, mamele – unele – au fost așa de la începutul timpurilor, numai că nu se știa. Ori poate nu se dădea importanță, căci era la ordinea zilei.
      Nu știu sigur. Ce știu este că internetul și mass-media ne prezintă infinit de multe situații înspăimântătoare.
      Dacă ar exista iubire și respect față de existența altora, lumea n-ar fi plină de războaie și atâta tragedie.
      Iubirea mamei ar trebui să fie cea mai necondiționată dintre toate iubirile. Și iată că nici mamele nu iubesc. În adevăr, nu lipsa iubirii mă înfiorează, ci impulsul de a face rău.
      Scriu o carte despre asta.
      Vă mulțumesc încă o dată și vă doresc o viață liniștită și, dacă-i posibil, plină de iubire.

      Ștergere
  18. Scrieti si incurajati atat de frumos copiii lasati "orfani" de mamele lor inca din timpul vietii nesabuite a acestor pseudo-mame...
    Dvs. ati trecut printr-o "poveste" urata de viata cu propria mama? Va intreb deoarece reusiti atat de bine sa acordati intelegere celor napastuiti si aflati in situatii-limita.
    Eu nu reusesc sa inteleg si nici sa accept cum o boala psihica, o psihoza de nedescris reuseste sa indeparteze o mama de proprii copii si sa le doreasca moartea, sa se bucure cand cineva moare. E incredibil ce poate exista pe lumea asta...

    RăspundețiȘtergere
  19. Aprecierile dvs. mă umplu de bucurie și, în același timp, ceea ce spuneți despre mame mă întristează peste măsură.
    Studiez în profunzime această plagă a societății: lipsa de iubire a mamelor. Ori mai rău, dorința lor de a face rău celor cărora le-au dat viață.
    Știu că este foarte greu de acceptat ca o mamă, care a purtat un copil în pântece atâta timp și poate l-a alăptat la sân, să fie atât de nemiloasă.
    Din nefericire, bolile mintale sunt imposibil de înțeles din afară. Și când ești afectat, nu mai înțelegi nici atât.
    În timp ce scriam cele două cărți despre menopauză (perimenopauză), mi-am dat seama cât de mult ne afectează dereglarea hormonilor. Din oameni ne transformăm în neoameni, fără să vrem, fără să ne dăm seama.
    Nu doresc niciunui om să fie copilul unei femei care-i la mila hormonilor.
    Sunt foarte multe persoane care suferă imens pe lumea asta, fără să aibă nicio vină. Aș vrea să îi ajut și pe unii și pe alții... măcar de ar fi posibil. Nu știu de ce unii au o cruce mai grea de dus.
    O încurajare simt că trebuie să dau: într-o zi toate astea se vor sfârși. Dacă avem conștiința curată, să dormim liniștiți că blestemele sunt numai cuvinte. Putere le dăm noi când ne gândim necontenit la ele. Și normal că ne gândim căci am vrea să fim iubiți de mame, este un drept al fiecăruia. Dar ni s-a luat și e greu.
    Sora mea zice mereu: „Dedic suferința mea pentru cei care suferă și mai mult.”

    RăspundețiȘtergere
  20. Mama mea nu ar merita sa-i spun "mama".
    Uraste tot ce o inconjoara, e atat de plina de venin impotriva tuturor, dar cel mai rau este ca pe mine - propriul copil - ma uraste de moarte, imi doreste permanent moartea, blesteama, injura ca un neom, dracuie desi i se explica faptul ca nu e bine. Daca indrazneste cineva (chiar si preotii i-au spus, dar nu ii ia in considerare) sa ii spuna ca nu e bine, vrea sa o omoare pe persoana respectiva.
    A ajuns sa aiba psihoze urate si nu vrea sa recunoasca, desi i se spune ca nu e normal sa gandeasca astfel.
    Exemple de gandire psihopata a mamei:
    - "sa te calce camionul, chisalita sa te faca";
    - "sa ii calce camionul pe absolut toti oamenii", sa ii vada "morti pe toti de pe pamant" si ea sa traiasca "linistita singura";
    - "sa va vad pe toti ingropati" si dracuie, injura.
    Si exemplele sunt multe.
    A dezvoltat multiple psihoze si nu vrea sa accepte ajutor de specialitate. Spune ca ea e singura sanatoasa. A luat-o razna si in loc sa fie mai rationala odata cu inaintarea in varsta, ea nu gandeste limpede si normal.
    Ce as putea sa fac, cu ce argumente sa mai vin ca nu e normal sa aiba asemenea ganduri anormale? La medic nu vrea sa mearga, deci e exclus ca un medic sa-i explice.
    A ajuns sa dracuie si cand trece pe langa o biserica, e extrem de agresiva verbal, dar uneori si fizic. Nu mai are logica ce spune.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare nespus de rău, ba chiar sunt îngrozită să aud despre un asemenea comportament denaturat al unei persoane față de societate, dar, mai ales, față de propriul copil.
      Unii are spune că este posedată de diavol. Părerea mea este că mama dumneavoastră are categoric o maladie mintală ( sau mentală). Numai un om cu o problemă de acest gen se poate comporta atât de aberant.
      Sincer, nu cred că dvs. sau un om de rând o poate ajuta sau trezi la realitate. Bineînțeles că refuză să vorbească cu doctorii (psihiatri, psihologi etc.). De obicei persoanele cu mintea fracturată se opun cu fermitatea ideii că ar avea o problemă –– ca un dependent de droguri, alcoolic ș.a.m.d. Numai dacă vrea ea, printr-un miracol, să vadă, să accepte că ceea ce face, ce simte și ce spune sunt lucruri pe care nimeni nu ar trebui să le facă.
      Singurul lucru viabil pe care vi l-aș recomanda este să nu-i stați în cale. Nu știu câți ani aveți, dacă locuiți împreună sau aproape de ea. Sper din suflet că nu și că o puteți evita pe cât posibil. Nu îi datorați nimic acestei femei.
      Mai există o posibilitate, dar (nici) asta nu este ușor de pus în aplicare în cazuri atât de extreme.
      În fața blestemelor și agresivității, să reacționați cu iubire și blândețe. Poate mama dvs. nu știe ce este iubirea. Poate nu a simțit-o și nu are ce să dea pentru că nu are ce și de unde.
      Sincer, șansele sunt mici ca asta să aibă efect, dar nu nule. Am văzut cazuri în care această metodă a funcționat de minune. Eu speranțe am, dacă nu în oameni, în univers sau Dumnezeu.
      Mă mai gândesc la alte soluții.
      Până atunci, vă doresc să faceți față acestei situații de coșmar, să fiți tare.
      Să auzim numai de bine.

      Ștergere
    2. Multumesc mult pentru cuvintele bune si sfaturi!!!
      Doamne ajuta! Sper si eu intr-o minune!

      Ștergere
    3. Am crezut si eu ca purtandu-ma frumos si oferindu-i totul mamei, reactionand cu iubire, blandete, va fi bine. Insa nu este deloc asa... In continuare spune ca ea vrea sa traiasca cel putin 150 de ani, sa ne ingroape pe toti, zice de oameni cu varste intre 25-35 de ani ca merita sa moara, ca o ruda de 30 de ani e "hoasca batrana", ca o alta a trait suficient 32 de ani, poate sa moara.
      Cel mai rau este de mine, propriul sau copil ca nu ma sufera si chiar a ajuns sa ma ameninte, vorbeste si in somn, si singura.
      Din "boala" nu ma scoate, asa mi se adreseaza si chiar e deranjant. Ex.: Boala, vino si adu-mi apa, sterge ce am dat (intentionat) pe jos etc.
      Are o gura pocita ca imediat ma imbolnavesc. Adesea mi se face foarte rau mai ales daca se uita cu ochii ei rai la mine. Mi se pare foarte straniu ca toata viata am avut grija de ea, i-am oferit TOTUL, m-am purtat exemplar cu ea - lucru pe care l-au vazut absolut toti din jur, si cu toate astea e fiara, e de necontrolat, doreste moartea si raul persoanelor care au ajutat-o mereu.
      A fost deosebit de deranjata cand de mai multe ori a fost surprinsa de oameni apropiati in criza si incerca sa disimuleze, dar nu mai putea, toti vazusera cat de agresiva este. Ea nu observase ca in spate se afla cate o persoana cunoscuta si dracuia, blestema desi nimic nu i se spunea, iar apoi a devenit deosebit de agresiva. Le este frica tuturor de ea, e in putere si ataca verbal si fizic cu o forta de nedescris. Nimeni nu se pune cu ea, nimeni nu indrazneste sa ii mai spuna nimic deoarece daca au incercat, s-a napustit asupra lor.
      Pacat ca este singura din familie care are asemenea probleme si nu reusesc sa o aduc pe drumul cel bun, sa nu mai aiba psihoze ca toata lumea vrea sa o omoare, ca ii vor toti raul. Daca a trecut vreun necunoscut pe strada pe langa ea si era racit si a tusit punand mana la gura, bineinteles, a intrat in criza ca sigur! Vrea sa o omoare.
      A ajuns o persoana atat de dificila incat nu stiu cum sa gestionez situatia. Vrea chiar sa ma omoare. Adesea afirma acest lucru. Nu o contrazic niciodata de cand am vazut ca a devenit agresiva si totusi nu se mai opreste din a face rau.
      Daca e demonizata si ea nu vrea sa mearga la Biserica, cum pot sa o duc cu forta, sa ma lupt cu ea sa mearga unde nu vrea? Nu prea am cum...

      Ștergere
    4. Citind mărturia dvs., s-a făcut deodată rece în casă. Cu tot gerul emoțional din camera asta, sincer, am transpirat rece pe spinare. Este iadul pe pământ.


      Citind mărturia dumneavoastră, am simțit un val de frig. Dar cu tot gerul emoțional din camera asta, sincer, am transpirat rece pe spinare. Este un adevărat iad pe pământ.
      Aș dori să găsesc cuvinte de confort sau un sfat practic care să vă ușureze viața. Oare există? Dacă aș fi în locul dumneavoastră, aș pleca cât mai departe.
      Din ceea ce spuneți, reiese clar că mama dumneavoastră suferă de o boală psihică: locul ei este într-un ospiciu. Trăiți un coșmar și, indiferent de faptul că femeia care v-a dat viață nu este în toate facultățile ei mintale și nu se poate controla, nu puteți continua așa. Vă distruge complet. Nu este normal să vă sacrificați existența pentru o persoană care nu poate aprecia acest lucru. Nu este normal ca un copil să aibă grijă de o mamă care este în putere. Am mai auzit și văzut astfel de situații, dar nu este uman și nu poate continua întru eternitate.

      Nu aveți control asupra mamei dumneavoastră. Orice ați spune sau face se lovește de un zid de stâncă. Iubirea și bunătatea sunt aruncate în neant. Doar un miracol ar putea schimba situația…
      Nu o puteți duce cu forța nicăieri. Sunt sigură că ați vorbit cu doctori. Dacă nu o pot ajuta pe mama dvs. măcar să vă ajute pe dvs. Dar cum? Cum vă pot dumnealor elibera de o așa povară?
      Dacă credeți în puterea lui Dumnezeu care lucrează prin oameni, inclusiv preoți, ați putea încerca să vorbiți cu dumnealor și să le cereți să mijlocească pentru dvs./să se roage pentru „întoarcerea gândurilor” = însănătoșirea mintală și sufletească a mamei dvs. Dacă ați apelat fără succes la preoți, puteți încerca dvs. fără intermediari.
      Personal, m-am rugat cu disperare unui sfânt să mă ajute să rezolv o situație care era peste puterile mele, și am reușit. E un caz fericit dintre multe altele (nu la fel de fericite).
      În general, nu dau sfaturi religioase pentru că nu sunt persoana cea mai indicată, însă cazul dvs. este unul care măsuri extreme: când oamenii nu pot ajuta, sfinții dau speranță.
      Sfântul Gherasim din Kefalonia este recunoscut pentru rolul său de protector și vindecător al afecțiunilor mintale. Este venerat pentru numeroasele sale minuni, inclusiv pentru capacitatea sa de a vindeca persoanele posedate de demoni.
      În ceea ce privește vindecarea emoțională, Sfântul Rafael Arhanghelul este văzut ca un patron al vindecării, având capacitatea de a vindeca trupul, mintea și spiritul. El oferă ajutor în procesul de reabilitare, atât la nivel fizic, cât și la nivel emoțional.
      De asemenea, Sfântul Gabriel Arhanghelul, cunoscut ca patron al comunicării, ajută oamenii să-și dezvolte abilitățile de comunicare, contribuind astfel la procesul de vindecare emoțională.
      Nu văd ce altceva puteți face. Comportamentul mamei dvs. nu depinde de dvs. Chiar dacă mintea mamei dvs. nu ar fi complet sucită (precum cred), nimeni nu poate schimba un alt om. Singura putere pe care o avem cu adevărat este aceea de a lucra cu mintea noastră, de a o educa și înlumina. Dar sunteți la cheremul unei realități cu adevărat înspăimântătoare: nu e că mâine sau într-o lună vă treziți liber/ă de o asemenea sarcină pe care nimeni nu ar trebui să o aibă.
      Cine vă spune că trebuie să îndurați așa ceva, să aveți răbdare și să oferiți înțelegere, nu a trăit ce trăiți dvs. Suntem oameni, nu roboți. Nu putem îndura la infinit asemenea tratamente aberante. Este abuz în statul pur. Totul are o limită.

      Ștergere
  21. Sunt total anti-blesteme!
    Din pacate, mama blesteama permanent. Greseste fata de toti cei din jurul sau, dar nu si-ar cere iertare pentru nimic in lume. Doar blesteama, dracuie, injura, vorbeste mizerabil, ca ultimul birjar. Ii spun mereu ca a imbatranit urat si ca arde in iad, dar intoarce vorba tuturor si mai blesteama. Parca este posedata.
    Chiar nu stiu ce ar putea sa o convinga sa nu se mai poarte atat de agresiv verbal si fizic! Nu are motive sa se poarte atat de mizerabil si totusi o face!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi pare foarte rău să aud că treceți printr-o situație atât de dificilă. Of! Mame denaturate. Persoane toxice. Câtă durere provoacă, în loc să împartă fericire!
      Tuturor ne-ar fi greu să fim în preajma cuiva care se comportă agresiv, verbal și fizic, mai ales când nu are motive.
      Desigur că nu sunteți responsabil/ă pentru comportamentul odios pe care îl etalează.
      Cred că ați citit comentariile și ați înțeles în mare parte, ce fel de sfaturi dau. Unora le-am spus să reacționeze cu iubire și iertare, însă, această metodă creștinească nu are întotdeauna efectul dorit. Din nefericire, câteodată bunătatea (parcă) încurajează răutatea.
      Nu stă în puterea noastră să schimbăm pe cineva, să-i oprim din a răni și a face rău, oricât de frumos ne-am purta și oricât de mult am plânge. Degeaba ne rugăm de ei.
      Când un om blestemă, este clar că nu avem cu cine raționa. Nu putem face apel la umanitatea lor. Undeva, cândva, ceva s-a rupt sau este total greșit în mintea lor. Cine știe cu precizie de ce se fracturează mințile?
      Situații ca acestea devin imediat foarte greu de gestionat, de aceea este vital să ne protejăm pe noi înșine și să ne păstrăm sănătatea mentală.
      Nu pot decât să vă încurajez și să vă îndemn să stați cât mai departe posibil.
      Am să mă rog pentru dvs. și pentru femeia care v-a dat viață. Atât pot să fac. Mă doare inima că nu vă pot ajuta mai mult.

      Ștergere
    2. Sa va ajute Dumnezeu pentru cuvintele bune, frumoase de incurajare si pentru faptul ca va rugati pentru binele semenilor dvs.! Doamne ajuta!

      Ștergere
    3. Și dvs. să vă dea putere. Așa să ne ajute Dumnezeu!

      Ștergere

Te invit la terapia sufletului: dacă durerea te copleșește, nu ezita să o împărtășești.
Aici, vocea ta contează și sentimentele tale sunt importante.
Nu voi permite nimănui să te judece.
Respectul este legea oamenilor buni.
Spunându-ți povestea, îți eliberezi spiritul.
Comentariile tale pot aduce lumină în viața altora.
Îți mulțumesc pentru încredere.